Aminarea moarte n-are

Vinul fiert inca se mai plimba prin artere. Nu se ajunge la nici un seminar inainte de ora zece. Nu se saluta. Se ingaima greoi un “Ce faci?”. Se raspunde la fel de greu: “Traiesc” sau “Supravietuiesc”, dupa caz. Ginduri de adunat cursuri se insinueaza usor. Se inlatura tacticos si rapid.

Cei care se abat de la pasii sus mentionati, indivizii cu mersul zglobiu si glasul sprinten sint rugati sa se abtina. Pastrati “La multi ani”-ul pentru telefoanele intirziate de la rude. Pastrati pentru voi si zimbetul obositor de energic.

Cei ce respecta instructiunile primesc altele in schimb. Fiecare, indiferent de apartenenta universitara, are un proiect de terminat. Acela important, la profesorul care nu face compromisuri si noteaza la singe.

Mai intii se elibereaza biroul, ca sa te poti concentra. Inainte de eliberat biroul trebuie sa maninci bine, ca sa prinzi puteri. Dupa mincare, obligatoriu un pui de somn. Pentru digestie si forte proaspete. Inadmisibil sa nu dai un telefon sau un mesaj. Trebuie sa verifici daca termenul de predare e acelasi. Faci si un dus scurt. Pentru inviorare. Dupa dus te asiguri ca poti acorda tot restul zilei finalizarii proiectului. Asa ca speli vasele dinainte. Duci si gunoiul, sa stii ca nu iti ramine nimic de facut in afara de proiect. O suni si pe mama, ca sa nu te sune cind lucrezi la proiect. Suni si prietenul sau prietena si o rogi sa nu te distraga. Inainte de lucru la un proiect important e esential sa iti aerisesti mintea. Iesi la un zgribulit rapid in parc. Fiindca tot iesi, te vezi si cu colegul care vrea inapoi o carte imprumutata pe la inceputul semestrului. Sa fii sigur ca nu te intrerupe mai incolo. Te intorci la tine si observi ca e prea tirziu ca sa te mai poti pune pe treaba. Dar miine te apuci sigur.

Delia TOMEI