Firul alb din crestet

Vacantele sint ca un drog care iti intra in vene si te abureste atunci cind ti-e lumea mai putin draga.  Adica atunci cind ai febra de la teme si uiti sa pui pasta de dinti pe periuta. Sau atunci cind, de oboseala, nici nu mai observi ca te stergi cu un servetel murdar.

E foarte binevenita vacanta. Sa te rozi cu fundul de pamint devine mai sanatos decit o “fuga” pina la facultate si inapoi. Adrenalina se tot ridica pina la firul alb din crestetul capului. Stai acasa exact atit cit se raceste soba si se goleste caserola cu pirjoale. Exact cit sa nu te mai intrebi daca Mita manichiurista si-a terminat rezerva de gel sau daca ‘nea Costica s-a intors din Siberia, de unde ii tot scrie lui tanti Mari.

Ultima data a venit cu un pitic dupa el, dar nimeni nu a indraznit sa il intrebe pe batrin de ce are si copilu’ ochii albastri. In vacanta le auzi pe toate, se preling ca siropul de miere pe un git uscat, dar al carui gust se mentine doar citeva zile dupa sarbatori si gata. Asculti cu rabdare tinguielile mamei, suparata pe colegele ei “de birou”, una mai focoasa ca cealalta, ca au trecere la noul sef, dar doua saptamini de “intelegi, mami?” chiar sint suficiente. Mierea capata gustul unei salate cu maioneza acrita exact la a treisprezecea vizita a lui tanti Mari in care se plinge de sale si iti povesteste despre sedintele ei de masaj cu ventuze. Efectele drogului dispar incet si sint inlocuite de o nostalgie cu iz cunoscut. Ti-e dor de servetelul murdar.

Lina VDOVII