Ultima iarna a studentiei

L-am lasat undeva intr-o gara cu iubirea inghetata pe genunchi. Ii tremurau dintii in gura iar eu ma indreptam cu acceleratul de seara spre o sesiune pe care n-o iubesc, pentru ca nu stie sa faca pirjoale, vin fiert si nici sa stea degeaba. Sesiunea asta e ca profesoara mea de matematica din gimnaziu. Nu stii cind te apuca si sterge tabla cu tine! Se potriveste perfect cu mirosul de iarna si copacii dezgoliti de pe Copou. Am schimbat o iubire pe cursuri incilcite si Corpul E al Universitatii. Cel mai placut este cind ma trezesc singura in sala de curs la opt dimineata.

Ma gindesc ca nu este decit un complot al colegilor care si-au prelungit vacanta, asa ca imi rezem capul de banca si continui ce n-am terminat inca de la Craciun. Nici la Policlinica pentru Elevi si Studenti nu au antidotul pentru leneveala. Red Bull nu mai da randament de mult, de cind am inceput sa-l bem ca pe suc natural de fructe, iar Spicusor te moleseste mai rau ca un rachiu de sfecla. Daca te incumeti sa faci ingeri pe zapada, acolo ramii iar pirtia cu celofan nu e decit un sport pentru altii. Asa am inceput eu sa ascult povestea ultimei ierni a studentiei, de la oamenii de zapada facuti in graba fara nas, fara nasturi si brate. Am cules tot vijiitul iernii in urechi, riscind o otita pe cinste, in drumurile mele spre cursurile anulate. Mi-am adus iubirea de departe in gind, legind-o de picior ca pe o vrabie, apoi am tras de coama leii din fata Universitatii pentru o ultima poza de Avatar. Ei nu imbatrinesc odata cu noi, ei nu au sesiuni!

Paula SCINTEIANU