De la semafor in palmier

In ’95, tata a ajuns la conducerea unei firme care se ocupa cu lucrari de intretinere si cu siguranta circulatiei in Constanta, Edil Urban. Directorul dinaintea lui a fost inchis pentru o mica neintelegere cu ceva pachete de tigari. Acestea erau aduse ilegal in tara si trebuiau arse la Statia de Incinerare a Edilului. A ezitat sa le faca scrum si le-a dat la oferta. Tata a intrat astfel intr-un mediu de nefumatori. Nu a apucat sa termine o tigara ca noul sef l-a si scapat de privilegii.

Cinci ani mai tirziu, odata cu schimbarea primarului, mai multe firme mari din oras au cunoscut citeva schimbari prin functiile de conducere: “La vremuri noi, directori si functii noi”. Si la Edil Urban s-a simtit nevoia de a avea un nou director: primarul s-a suparat pe tata pentru ca intr-o sedinta ca i s-a adresat cu “Domnu’ Mazare” si nu cu “Domn’ Primar”. Ce-i drept, avea nitica motivatie, cum adica un om cu legea in bat sa nu fie respectat asa cum i se cuvine unui idil local.

Toata operatia de a-l schimba a fost o joaca de copil pentru “Domn’ primar”. A creat o sectie si citeva functii fantoma cu nume impresionante care nu s-au materializat niciodata. In acelasi timp, i-a “sugerat” sa isi caute alt loc de munca, “in vreo doua luni asa, pina-n decembrie”. O astfel de porunca venita de sus, cerea ascultare.

Noul director al firmei a fost ales cu usurinta cu care alegi rosiile la piata: individul lucra la Fondul Proprietatii de Stat si il ajutase cu putin timp in urma pe Domn’ Primar sa faca o mica achizitie prin zona, un anume hotel Flora din Mamaia.In citeva luni, firma a ajuns la cum era pe vremea celui care n-a stiut sa se joace cu focul, adica in pragul falimentului. N-a contat prea mult, lumea a uitat de ea. Se mai defectioneaza cite un semafor din cind in cind, oricum turistii vin pentru palmieri si fuste scurte.

Ioan STOLERU