Trance-ul se da cu placa

Petrecerea Trance Insertion, de vineri, 9 ianuarie, a inceput la ora 22 cind inca nu se ocupasera toate mesele din local. Din spatele pupitrului, Serge isi ridica privirea de la statia plina de butoane si priveste catre publicul adunat. Se pare ca trance-ul este mai pe gustul baietilor, deoarece fetele prezente se numara pe degetele de la o mina. Desi e iarna, tot berea este populara. Pentru cufundarea in transa muzicii mixate, e prea frig afara. Ajunsi la putina caldura, majoritatea dau sacadat din cap pe beat-ul energic.

Nu toata lumea cunoaste genul de muzica trance. Majoritatea tinerilor care frecventeaza cluburi catalogheaza toata muzica de club, drept house. Daca ii spui insa acest lucru lui Paul, ai calcat strimb, iar observatiile nu vor intirzia sa apara. Cu un aer usor zapacit dar autoritar in acelasi timp se plimba agitat printre mesele pub-ului Palace Cafe. Tricoul negru pe care scrie mare “We Trance” ii face reclama fara a taxa. Desi de data aceasta este doar invitat la o petrecere trance, tot nu poate sa stea locului, ci discuta cu vechii prieteni care stau cuminti la o masa cu o cola in fata.

Pe cuvint de cunoscator

Alex, cunoscut in lumea trancerilor sub numele de Serge, mixeaza de cind era in liceu, pe care l-a terminat de curind. A invatat tehnicile singur, cu tutoriale luate de pe Internet si cu ajutorul altor prieteni pasionati de acest hobby, din Iasi. Daca de obicei el este cel care da startul petrecerilor trance, de data aceasta, in jargonul speci-fic, chiar a facut un warm-up (n.r.: incalzire). Paul se mai duce din cind in cind sa-i mai spuna cite ceva, nici ca ar sta locului. Asteapta nerabdator sa-i vina rindul. Bun cunoscator al genurilor muzicale si un critic declarat al muzicii comerciale, Paul se vrea a fi un exclusivist. In ultimul timp, organizeaza aceste petreceri trance, care se desfasoara o data la doua luni. Nu il deranjeaza daca numarul celor prezenti este mic, macar nu e comercial.

“Am ascultat tot felul de muzica, de la rock pina la toate melodiile comerciale care se dadeau la radio. Prin ‘97, cind aveam vreo noua ani, am aflat ce inseamna trance. Imi adusese tata, din Olanda, niste CD-uri. Oricum, la inceput a fost greu pentru ca in Iasi nu mai era nimeni care sa faca muzica de genul. Am inceput incet. Am invatat cum sa ma joc in programele de mixaj, iar acum imi merge destul de bine. Melodiile le comand de pe Internet, pe viniluri si ajung sa dau cam sase euro pe unul care are doua melodii. Apoi, prin program incerc sa le personalizez si astfel iese cam ce s-a auzit in seara asta”, povesteste Paul, cind in sfirsit se opreste din agitatia continua. Alcool nu bea de doi ani. Sprite, 7-up si Mountain Dew ii servesc de minune in serile de petrecere. Cind nu mixeaza, lucreaza si merge la facultate.

“Baga, DJ”

Dupa vreo citeva beri baietii se aduna pe ringul de dans, bat frenetic din palme, striga, se imbratiseaza, ridica miinile in sus si se misca rapid de pe un picior pe altul. Chiar daca publicul nu e cunoscator al genului, strigate ca “baga, DJ” si chiuiturile se cam izbesc ca nuca in perete de ritmul muzicii pe care topaiturile cu o mina la spate nu se pliaza prea bine. “Mai, bine ca lumea se distreaza macar”, e replica lui Alex care si-a terminat programul. Paul Glenn cind mixeaza, isi ia Sprite-ul si se pregateste sa mixeze in incheierea serii. In spatele pupitrului, agitatia ii dispare complet. Pe Paul, frigul nu-l impiedica sa intre in transa muzicii sale preferate.

Geanina SOPRON

Livia MOVILESCU