Rectorul scoate Universitatea din carantina

La Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” n-au mai fost angajati, in ultimii 30 de ani, cadre didactice sau personal administrativ si auxiliar care sa nu fi absolvit institutia de invatamint ieseana. Acesta ar fi principalul motiv pentru care noul Cod de Etica al universitatii, cunoscut drept “Codul lui Isan”, vine cu trei alineate noi. Considerat de multi discriminatoriu€“ intrucit prevede ca rudele pina la gradul al IV-lea ale angajatilor sau absolventii care nu au un stagiu de pregatire si la alta institutie sa nu poata ocupa un loc la Universitate – Codul propune, de fapt, o “deschidere spre restul lumii”.

Codul de Etica votat de catre Senatul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) pe 18 decembrie 2008 este, in principiu, o reactualizare a vechiului Cod din 2006, la care au fost adaugate trei alineate noi (Articolul 16 si Articolul 17, punctele 1 si 2). De-abia dupa aceasta revizuire, documentul a inceput sa-i intereseze si pe cei din mediul academic, care s-au considerat “afectati” de noile prevederi. Conform primului alineat, conducerea Universitatii nu va mai permite persoanelor care sint inrudite pina la gradul al patrulea sau afine pina la gradul al treilea cu mediul academic sa sustina concursuri de admitere, activitati de evaluare a studentilor, indrumari de lucrari de licenta sau dizertatie, conducere de doctorate si sa participe la concursuri pentru ocuparea posturilor. Cu alte cuvinte, orice persoana, ruda pina la gradul al IV-lea cu un angajat al Universitatii, nu mai are dreptul sa ocupe un post in institutia de invatamint.

O alta prevedere se refera la absolventii studiilor doctorale de la UAIC: acestia nu mai pot fi angajati direct pe posturi didactice sau de cercetare, fiind nevoiti intii sa aiba un stagiu de pregatire la alta institutie de invatamint superior. De asemenea, mai este interzisa implicarea politica a cadrelor didactice pe perioada mandatului academic. “Se pare ca pentru multi documentul acesta este acum o noutate. Codul este antic, pe vremea rectorului Popa a existat asa ceva la universitate, din ’96 sau ’97 dupa care in mandatul meu a fost amendat si acum ar veni in a treia versiune”, a declarat prof. univ. dr. Dumitru Oprea, fostul rector al institutiei.

Universitatea “Cuza”, un sistem inchis

In ultimele trei decenii, angajarea la universitate s-a facut “in stil britanic”, sustine actualul rector al UAIC, prof. univ. dr. Vasile Isan. Acesta a explicat ca, “folosind notiunea de sistem, atunci trebuie sa convenim ca universitatea a reprezentat, o buna bucata de timp, un sistem inchis, din punctul de vedere al resurselor umane. Rareori, in ultimii 30 de ani, a venit in universitatea noastra un absolvent al Universitatii din Bucuresti, de la “Babes-Bolyai” din Cluj sau de la Academia de Studii Economice din Bucuresti. Dau niste exemple. Exemple de institutii academice care sint de acelasi nivel cu noi. Foarte multi absolventi valorosi au plecat in strainatate, sigur, unii din motive pur personale, altii din motive economice, dar probabil ca intr-o anumita proportie au plecat si dintr-un dezgust. Pentru ca daca sintem doar noi si ai nostri, va dati seama ca un outsider nu are niciodata sanse”.

Prevederile Codului vor fi puse in aplicare la organizarea viitoarelor concursuri de angajare. Cele care au fost anuntate deja nu intra sub incidenta documentului, fiind afectati doar candidatii la posturile scoase la concurs in semestrul al doilea. Aici, la sectiunea “Criterii de selectare” va mai aparea un punct: sa nu fie ruda (pina in gradul IV) cu vreun membru al comunitatii academice. In aceasta situatie, Codul nu este retroactiv: persoanele care sint angajate in momentul de fata la universitate impreuna cu soti, sotii, copii sau nepoti, nu sint afectate de document.

Intentii bune si guri rele

Conform explicatiilor oferite de rectorul Vasile Isan, introducerea acestor modificari are rolul de a aduce la “Cuza” cercetatori straini, absolventi ai altor universitati din tara sau din strainatate. Codul este, de fapt, demersul initial al unei politici focalizate pe atragerea “unor resurse umane de calitate”. In acest sens, “vom incerca sa trimitem absolventi buni la master la cele mai bune universitati din Anglia si Statele Unite, pe care ulterior sa ii aducem inapoi, si apoi, contactarea si angajarea pe anumite perioade din anul academic, unor absolventi ai universitatii noastre care sint acum in pozitii academice foarte bune in Occident”, a explicat rectorul.

Pentru a sustine acest demers, universitatea intentioneaza sa construiasca un bloc de apartamente  pe care le va inchiria tinerilor cercetatori veniti din strainatate la un pret rezonabil. “Locuinta este un lucru strict necesar. Vom construi blocul, dar nu anul asta. Trebuie sa fim realisti, nu poti sa faci “hocus-pocus” si gata, dar se va intimpla. Avem la dispozitie citeva variante si piata imobiliara nu este in cea mai buna forma acum. Nu ma tem ca vom fi incapabili sa rezolvam aceasta problema”, a mai adaugat prof. univ. dr. Vasile Isan.

Odata cu revizuirea Codului, reactiile nu au intirziat sa apara. Rectorul Vasile Isan a fost acuzat de discretionism si de impartialitate. Pe de o parte, pentru ca persoanele care sint in institutie la momentul actual nu sint vizate de aceste prevederi, iar pe de alta parte, pentru ca la baza demersului ar fi stat resentimente sau “frustrari personale”. Isan a negat discriminarea pe motiv ca principiul neretroactivitatii este unul “drept de cind lumea”, iar ca nerespectarea acestui principiu ar insemna recurgerea la actiuni comuniste. Cit despre cei care au criticat codul, Vasile Isan a declarat: “Cei care au fost impotriva au avut acest drept. Ar fi chiar periculos sa avem unanimitate. Cei care au facut declaratii de genul “am votat ceva ce nu stiu” sint exact cei care au fost impotriva acestei modificari. Nu a fost nimic de genul unui scenariu sau al unei conspiratii”. Rectorul mai argumenteaza ca nu a urmarit sa indeparteze potentialii candidati sau persoanele din Universitate si ca nu a luat o decizie care sa provoace daune sau prejudicii morale cuiva.

Document de “batut obrazul”

Prof. univ. dr. Dumitru Oprea, fostul rector al Universitatii, considera ca documentul mai are rolul de a bate obrazul si ca masurile ar trebui aplicate ca interdictii. “Ar trebui iesit din Codul de Etica si intrat in regulamente dure. Nu prin cod se face asta. El vizeaza obrazul. Interdictii. Tot ce nu-i interzis este permis. Este interzis sa fie rude de la gradul intii la al patrulea, este interzis sa fie in acelasi sistem in care unul ia decizii pentru celalalt, deci rude si afini, dar prin termeni din astia generali, cind spui “de exceptie”, cind spui “un stagiu”. Un stagiu este si de-o zi. Pai, daca vreau sa fac ordine, atunci spun: “Pe parcursul doctoratului, noi ii vom stimula, ii vom finanta, ii vom ajuta pe tinerii doctoranzi sa faca cel putin un stagiu”. Ar fi frumos jumatate din cei trei, patru ani, Universitatea sa-i ajute pe studenti sa faca stagii in alte parti, in alte tari”, spune acesta.

“Americanii-s de vina”

Codurile de Etica sint firesti la universitatile straine. Mai restrictive sau nu, cele mai multe au cite un paragraf referitor la angajarea de persoane inrudite cu personalul institutiei de invatamint. De exemplu, in Codul de Etica al Universitatii Adelphi din New York, SUA – cotata in 2006, de catre Princeton Review, companie americana de pregatire educationala,  ca fiind una dintre cele mai bune universitati americane – scrie: “Universitatea face eforturi de buna credinta pentru a nu discrimina si a oferi sanse egale de angajare in programe academice si non-academice. Printre aceste practici se numara, de exemplu, admiterea studentilor, angajarea de personal, compensatii si beneficii. Angajarea de rude ale persoanelor din Universitate este monitorizata de Oficiul de Resurse Umane pentru a reduce potentialele conflicte de interes”. (Capitolul “Angajare si practici de admitere”).

***

Argumentind ca in tari ca Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie astfel de reglementari se impun de la sine, pentru ca “se bazeaza pe valori perene”, rectorul conchide ca nu va fi atit de drastic. Daca doi tineri, angajati ai universitatii, se casatoresc, acestia nu vor fi neaparat indepartati din institutie, dar se va cauta o solutie ca ei sa nu ramina in acelasi departament.

Ioan STOLERU

Lina VDOVII

Modelul de peste ocean

La universitatea americana Harvard, un document de doua pagini rezolva toate problemele ce tin de etica si conflicte de interes. Codul institutiei este unul formulat general, lasind la aprecierea finala a Oficiului de Control daca un individ sau grup de indivizi lezeaza sau nu interesele universitatii:

“Persoanele care lucreaza in universitate vor actiona intotdeauna intr-o maniera care sa serveasca interesului acesteia si vor avea grija mai ales ca nici un prejudiciu sa nu fie adus institutiei ca rezultat al conflictelor de interes intre universitate si individ.

Se considera ca o persoana se afla intr-o situatie de conflict de interese cu universitatea atunci cind aceasta sau oricine altcineva din Familia sau Asociatii sai:

1. Are un potential interes financiar sau de alt ordin care sa-i afecteze sau care sa-i poata afecta judecata in asa fel incit acesta sa-si neglijeze responsabilitatile fata de Universitate.

2. Poate beneficia, din punct de vedere financiar sau material, ca urmare a informatiilor confidentiale despre universitate pe care acesta le detine.

“Familia” unui individ se refera la sot, sotie, parinti, frati, surori, copii si, daca impartasesc aceeasi locuinta, alte rude.

Un “Asociat”al unui individ se refera la orice persoana, organizatie sau intreprindere la care individul sau orice membru al Familiei sale:

1. Este director, functionar, angajat, membru, partener sau administrator;

2. Are un interes financiar care ii da posibilitatea sa influenteze in mod semnificativ politica institutiei, actionind de unul singur sau in impreuna cu altii;

3. Are orice alta asociere materiala.

Aceasta politica va fi interpretata si aplicata in asa fel incit sa serveasca cel mai bine intereselor Universitatii. Daca un individ considera ca ar avea un conflict de interese cu institutia, acesta este obligat sa aduca la cunstinta conducerii o astfel de situatie. De asemenea, nu va fi parte in nici un fel la problema sau chestiunea la care se refera conflictul pina cind acesta nu va fi solutionat. In unele cazuri, dupa divulgarea conflictului, se poate ajunge la concluzia ca interesele Universitatii sint cel mai bine servite prin participarea individului, facind si abstractie de conflictul in cauza”.

“Conflicte de interes, Cod de Etica si Programul de Dezvoltare privind Minoritatile”, paragraful “Conflicte de interes” al Oficiului de Control “Harvard University”