Festivalul de film britanic darima zidul din cuvinte

Organizatorul Festivalului de Film “Talk down the walls” (“Sa darimam zidul din cuvinte”), British Council, a propus ca noutate in cadrul evenimentului cu traditie anuala un alt exercitiu in afara de cel al vizionarii de pelicule premiate. Programul festivalului desfasurat in perioada 25-29 februarie, la Casa de Cultura “Mihai Ursachi” din Iasi si la cinematograful “Republica”, a cuprins si analize, discutii pe temele filmelor prezentate. Peliculele de lung si scurt metraj au fost in asa fel selectate incit sa ilustreze una din urmatoarele teme: minoritati, migratie, stereotipuri, discriminare.

In prima zi a festivalului a avut loc dezbaterea despre dialogul intercultural care a pus in discutie stereotipurile culturale. Participantii au ramas cu concluzia discutiilor: nu trebuie sa mai mergem la film ca la un spectacol, cu o companie placuta si cu popcorn.

Personaje comune

Temele filmelor prezentate sint desprinse din contextul lumii britanice contemporane, selectia acestora tinind cont de conditia regasirii lor si in constiinta publicului roman. Pentru ca o problema nu exista numai “acolo, in tara lor”, ci si “aici, la noi” atunci cind spectatorul din sala de cinema se pune in locul personajelor: sa identifice drama unor personaje redata in imagini cu umor sau precizia detaliilor.

Angie este descurcareata, lucreaza la o agentie de recrutare si le gaseste de lucru emigrantilor legali in Londra. Este concediata, are un copil pe care nu mai vrea sa il lase in grija parintilor ei, s-a saturat de cele “30 de joburi” pe care le-a avut si vrea sa cistige banul usor, rapid. Cu o firma fantoma incepe sa recruteze muncitori, cu banii cistigati urmind sa isi faca apoi toate actele pentru a intra in legalitate. Sotia reporterului Daniel Pearl de la “Wall Street Journal” din sudul Asiei ramine vaduva dupa ce acesta este rapit de teroristi in Pakistan. Pentru ca erau americani si pentru ca sotul ei era acolo, un evreu care “a vrut sa caute adevarul”.

Michael si Rory sint doi tineri care sufera de paralizie si care se cunosc in caminul pentru persoane cu dizabilitati. Ei devin complici, fenteaza sistemul si ajung sa detina un apartament. Isi angajeaza drept asistent social, o tinara pe care o intilnesc intr-un bar. Se distreaza impreuna si se imprietenesc: Rory intelege vorbirea fortata a lui Michael, si acesta se tine de aceleasi ghidusii ca prietenul sau. O familie de refugiati primeste o parcela linga multe ale altora, o bucata de pamint pe care tatal sa o lucreze, o forma de terapie pentru trauma suferita in timpul emigrarii in Anglia.

Scene de povestit

Morala filmelor prezentate a ramas sub forma unor scene. Angie nu a primit de la patroni banii cu care sa isi plateasca muncitorii, dar isi opreste partea ei de cistig. Emigrantii cred ca sint trasi pe sfoara. Doi dintre ei o lovesc pe strada, iar mai tirziu in noapte, altii ii ataca locuinta cu pietre. Angie isi va cumpara a doua zi noul sediu al firmei sale, pe banii lor. In societatea britanica astfel descrisa, Angie este tinara care se ridica pe seama lor. Filmul se numeste “It’s a free world”. Mariane Pearl in pelilcula “A mighty heart” vrea sa vada cum a fost ucis sotul ei pentru ca a aflat din greseala ca a fost taiat in zece bucati. A trebuit sa vada inregistrarea aceasta “ca sa nu mai poata sa o sperie nimic de-acum incolo”.

Rory se ia la intrecere cu pustii din cartierul in care locuieste. In scaunul cu rotile ii fenteaza pe dupa niste masini, pustii pe biciclete il ajung din urma, el ii depaseste din nou si in fata liniei de sosire improvizate, ramine fara baterie. Rory moare la 21 de ani si Michael ramine sa se tot plimbe prin lume. La “Inside I’m dancing”, publicul s-a amuzat.

“Grown your own” inseamna “Cultiva si tu”, nu lua din ce-i al meu. In comunitatea mica a lucratorilor de parcele s-a decis: firma de telefonie mobila va instala stilpul exact pe locul refugiatilor. Pentru ca sint “tigani”. Tatal copiilor poarta vina mortii sotiei pentru ca el a zis sa fuga din tara lor. “Drumul in Anglia l-am facut intr-un container. I-am tinut cadavrul cu noi acolo”. Aceasta este trauma despre care nu poate sa vorbeasca in fata terapeutului. Se va destainui insa unui necunoscut, paznic la containere intr-un port care ii va arunca o privire ciudata, insotita de replica: “Este bine sa vorbesti despre asta.”

Festivalul de Film Britanic, dupa vechea titulatura, a devenit “Darima zidul din cuvinte”, un eveniment in care peliculele au semanat cu fabulele de LaFontaine. Spectatorii au primit cu aceasta editie o lectie. Ca la scoala: intotdeauna ai sa ai un coleg nou de banca. Si asta inseamna diversitate si toleranta.

Carmen AVADANOAEI