Cu sifon de la Stelica

Cind intra trei domnisoare in local, toti cei dinauntru amutesc. Pentru clientii obisnuiti, corpul feminin e o pasare rara intr-o astfel de circiuma. Aici vin de obicei barbati trecuti de 35 de ani, care lucreaza in genere in domeniul constructiilor sau sint liber profesionisti. Oficial, locul nu are un nume, pentru ca nici un semn sau placuta nu identifica barul. Doar din vorbele barbatilor mai poti deslusi ca i s-ar spune La trei ponei sau, simplu, La Nela.

Dragoste la prima vedere

Nela e singura si eterna prezenta feminina, cea care sta dupa tejghea si mixeaza cu precizie de ani de zile sifonul cu vin alb. Pentru ca aici spritul inca se mai prepara cu sifon, ingredient procurat de la magazinul de linga, de la Stelica. Stelica e si el client fidel, singurul de altfel care nu are cizme de cauciuc si haina murdara de var. El doar vine aici in pauze, atunci cind nu trebuie sa opereze manivela care face apa atit de acidulata si, ulterior, spritul atit de savuros. Sta in picioare in fata barului si vorbeste cu Nela despre “biznis”, clienti si profit.

“Spune-i domnisoarei ca m-am indragostit de ea”, se apleaca unul din clientii de la masa alaturata spre mine si imi inmineaza un biletel. “E numarul meu de telefon, dar mie mi-e rusine sa i-l dau. Eu sint un om sfios de fel”, spune barbatul si se retrage la grupul lui, unde ceilalti nici nu bagasera de seama gestul sau indraznet. Mesele sint mici si rotunde, iar in jurul lor nu stau mai mult de trei, patru oameni. Fiecare discuta despre bani si politica. Alte reguli ale localului sint stabilite de afisele si placutele de pe pereti: “Cine se bate e dat afara”, “Servirea se face pina la ultimul client, dar nu mai tirziu de 2.00” si, evident, “25 de motive pentru care berea e mai buna decit femeia”.

Muzica se aude dintr-o combina veche care sta linga dozatorul de pe bar. La Calul Balan a lui Faramita Lambru e una din preferatele clientilor. N-o cinta, dar vorbesc mai cu spor si glas ridicat si comanda inca un rind de sprituri pentru toata masa. Pentru un leu si douazeci de bani, Nela pune fix trei parti vin si o parte sifon, cum stie ea ca-i mai bun. N-are certificat de calitate pentru licoare, dar in douazeci de ani n-a primit nici o reclamatie, si toti clientii au certificate de consumatori autorizati.

Ioan STOLERU