Repetitie pentru Stufstock

Devine o traditie ca in fiecare saptamina sa fim invitati la un concert cu formatii rock. Pentru tinerii ieseni este comuna combinatia dintre itarii negri de piele si opincile cu tinte. Martea trecuta, in clubul Sundays au cintat trei formatii rock locale de trei lei… biletul: „Datora”, „RAVA” si „I hate mondays”. Trupele au reusit sa adune destui amatori de gen. Serbarea „Rock la casa” s-a intins pina la ora zece, cind gospodarul pune zavor pe usa.

Caldura de saptamina trecuta nu a lasat pe nimeni indiferent. Rockerii, cu mic cu mare s-au adunat, dar nu ingramadit, in Clubul Sundays sa sarbatoreasca „Rock la casa”. Reprezentatia celor trei formatii rock iesene s-a dat insa fara casa inchisa. Nerabdarea celor care asteptau la coada sa cumpere bilet, i-a facut pe organizatori, care-si respecta clientii, sa dea bilete de intrare pe care la rubrica „tarif” scria doi sau un leu, si nu trei lei cit costa in realitate biletul. A fost o masura prin care s-a evitat asteptarea la coada, s-au luat din graba biletele mai mici, de unu si doi, nu cele inscrise cu valoarea de trei lei. Concertul celor trei trupe: Datora, RAVA si I hate Mondays a fost deschis de auditia unor piese apartinind unei formatii  foarte cunoscuta, AC/DC. Organizatorii au pus intre formatii numai AC/DC, spre deosebire de alte dati in care se mai cinta si altceva. Privind prin sala, cu usurinta iti puteai da seama ca vremea s-a incalzit, dupa tinutele lejere, pe alocuri vaporoase si peste tot negre ale domnisoarelor. Cine spune ca rockerii sint demodati, nu sint in pas cu moda, nu-s la curent cu schimbarile aparute.

Toti baieteii cu rockul seamana izbitor de bine cu Harry Potter: poarta ochelari, tricouri cu mesaje „simpatice” si parul lasat peste frunte in breton. Cei mai multi dintre spectatori, „rockeri” si „rockerite” adevarati, sau “rockeri” si “rockerite” in devenire, aveau prins de mina, ca o poseta de doamna interbelica, un aparat foto digital. Asa ca, in fata scenei, se bateau baietei si fetite pentru o poza, inregistrare in exclusivitate, asta cind publicul nu topaia in stinga si in dreapta, la indemnul celor de pe scena.

S-a zguduit Sundays-ul

La inceputul concertului lor, bateristul trupei Datora, care a deschis spectacolul, si-a dus mina in dreptul fruntii, surprins fiind de numarul de oameni veniti, nu numai pentru trupa Datora. Pomenind in versurile melodiilor de o “stea cazatoare” si sugerind: “…zbori pe alta lume, vei fi mai linistit”, solistul trupei aducea destul de mult prin versurile melodiilor a poet romantic. Cum nu este formatie adevarata cea care nu are balada, Datora a compus una care are ca refren: “Eu sint omul din hirtie”.

A doua formatie care a urcat pe scena a fost RAVA (acronimul din latina inseamna „Intoarcerea la adevarurile eterne”), moment in care in fata micutei scene a devenit apasator de aglomerat. Membrii trupei au reusit sa se sincronizeze si sa impresioneze auditoriul flamind de muzica “buna”. La ultimul blues cintat, cei din formatie pareau ca merg prin furtuna cintind cu pasiune: “Esti numai tu in inima mea…”. Intre doua melodii, aflam ca unul dintre chitaristi este poreclit Floppy. In timpul concertului RAVA, membrii formatiei Datora isi stringeau lucrurile ramase pe canapeaua din spatele scenei. A fost, probabil, o oferta din partea casei: bilet de trei lei, dar cu acces in culise.

I hate Mondays, ultima pe lista, a adus publicului, in sfirsit, o prezenta feminina la voce. Vocea pitigaiata (pentru cei neobisnuiti cu voci subtiri) si aspectul de spiridus al solistei au reusit sa miste pe la mijlocul reprezentatiei miinile publicului. Pentru ca au fost o pata de note muzicale frumos atinse de culoare intr-o seara nu tocmai speciala. „Dumnezau sa le dea bineata” si celorlalti „Peace & Love”.

Monica AMARANDEI