Tinerii tin cont

Iarta-ne, draga Ionela

Jucam teatru in fata ta, ca sintem mai mari si stim mai multe, ca, vezi Doamne, noi n-avem cont de hi5, Messenger, Gmail, et caetera, et caetera. Nu poate fi trecut la capitolul scuze faptul ca intram totusi pe Messenger, belim ochii mari la statusuri, ridem de ne tinem de burti care oricum cresc la fel ca ale internautilor inraiti de Coca Cola si chipsuri. Vinam pozele noi si dam alarma: “Bai, uite-l pe prietenul lui… cutarica”, “Mama, ce poza are colega noastra…, a imbatrinit cu 20 de ani” si dam ghionturi cu cite un buzz.

Ne-am pus cenusa in cap, dar tot pentru ca sintem mai mari, iti zicem ca nu e tocmai bine, accesul la Messenger trebuie dozat corect, ca si ciocolata dupa ora sapte seara. Nu mai suportam sa tipam la tine ca sa primim replica din ochii prea mari si blinzi de miel inainte de taierea biblica: “N-am fost atenta”. Te izolezi, fato. Am putea veni cu multe argumente: afara pasarile cinta, copiii zburda pe role, sint reduceri in magazine, orice ca sa te scoatem din fata tastaturii. Dar nu sintem mai breji. si noi ne pierdem mintile in fata emoticoanelor ca la ofertele McDonalds. Ce-i drept, stam pe invisible, dar trebuie mentionat ca nu e o scuza de genul: “Am baut, nu stiu”. Oricum, stim cu totii, desi ne ascundem adesea, ca, daca tot nu avem curajul sa ne plingem nervii, scriem prietenului pe Messenger despre scorpia din spatele tau care ti-a facut ceva asa de rau de-ti vine sa explodezi acolo, in fata desktopului. Nu poti sa-ti versi minia decit pe butoane. Ne mintim pe Messenger, ne tradam, dar asta e problema noastra, nu a ta, Ionela. Sa revenim.

Ultimul lucru si gata: contul de hi5. stim cu totii ca e nociv, la fel ca mallul inainte de Craciun. Totusi, intram din cind in cind daca vedem un nume exotic ce ne solicita prietenia. E in natura umana curiozitatea, esti iertata, ca si noi ceilalti. stim noi cine, care se bucura ca hi5 a avut defectiuni doua zile, a cerut in miez de noapte prietenia unor amazoane tare dezbracate. Cica “la misto”, dar noi, fete istete, nu-l credem. Asa ca in numele pacatosilor wirelessului, ne cerem iertare tie, dar te imploram sa te caiesti. Noi inca nu avem dreptul sa aruncam piatra.

Andreea ARCHIP