Mașina de război literar

In lumea araba cartile unor importanti scriitori contemporani sint cenzurate si chiar arse in piete publice. La tirgul de carte de la Cairo, romanele lui Milan Kundera sau ale lui Salman Rushdie au fost interzise. Exemplul cel mai elocvent al cenzurii arabe este cazul “Versetelor satanice”. In anul 1994, laureatul premiului Nobel pentru literatura, scriitorul egiptean Naguib Mahfouz, a fost injunghiat.

“Versetele satanice”, de Salman Rushdie, a fost considerata o blasfemie de catre musulmanii din intreaga lume, care l-au condamnat oficial la moarte pe scriitorul britanic de origine indiana, aflat acum sub protectia serviciilor secrete britanice. Din punctul de vedere al Islamului, cartea lui Rushdie este o blasfemie din mai multe motive: considera ca unele versete ale Coranului i-au fost dictate profetului de catre diavol, realizeaza un portret parodic al lumii musulmane si al lui Mahomed, redus la imaginea unui cinic agitator religios, autorul Salman Rushdie este un ateu vinovat de conspiratie Impotriva religiei islamice etc.

In septembrie 1988, revista in limba engleza India Weekly publica citeva fragmente din romanul lui Salman Rushdie, insotite de un interviu cu autorul “Versetelor satanice”. Dupa mai multe lecturi publice, care au atras critici dure la adresa autorului, un deputat musulman reuseste sa obtina o interdictie pentru aceasta carte, considerata o adevarata “masina de razboi literar Impotriva Islamului”. Au urmat numeroase proteste in Marea Britanie, atit Impotriva lui Salman Rushdie si a editorilor cartii, cit si Impotriva reginei, care i-a acordat scriitorului un titlul nobiliar.

Reactiile violente din lumea islamica la aparitia “Versetelor satanice”, condamnarea la moarte a unui scriitor, arderea cartilor in pietele publice, toate acestea pun sub semnul intrebarii libertatea artistului chiar si acum, in secolul al XXI-lea.

Bogdan ROMANIUC