BitTorrent va fi dat jos doar cînd va apărea altceva mai bun

Sistemul de file sharing BitTorrent ocupă 3,35% din lățimea de bandă mondială.

Aproape toți studenții au folosit măcar o dată în viață un tracker sau index de torrente pentru a downloada filme sau muzică. Fie că se chinuie cu un net obosit de cămin și lasă calculatorul deschis peste noapte pentru un sezon dintr-un serial sau iau un rip după un film în variantă blu-ray în cîteva minute, cu 9 – 10 MB / s, downloadarea de conținut cu ajutorul torrentelor face parte din viața studenților (români, cel puțin) ca examenele, restanțele, cafeaua și pachetul cu mîncare.

Un „torrent” (fișier torrent) este un fișier care conține metadata despre fișiere și foldere ce urmează a fi distribuite. Torrentul în sine nu conține datele pe care urmează să le primim, doar informațiile des­pre ele: nume, mărime, structura folderelor etc și prin el obținem datele căutate. Acesta funcționează în sistemul de distribuire de fișiere denumit BitTorrent, un protocol construit pe sistemul peer-to-peer. În februarie 2009 se estima că toate rețelele peer-to-peer la un loc însumau între 43 și 70% din întreg traficul de pe Internet (varia în funcție de regiune); iar un calcul făcut în februarie 2013 arăta că Bit­Torrent ocupa 3,35% din toată lă­ți­mea de bandă la nivel global. A­vînd în vedere 6% din lățimea de ban­dă globală o ocupă file sharing-ul, înseamnă că peste jumătate din acesta se face prin BitTorrent.
Desigur, așa cum se întîmplă cu orice sistem de file sharing, și cînd vorbim de BitTorrent vorbim de o practică de multe ori ilegală. Deși există și informații neprotejate de drepturi de autor, care circulă liber de la om la om, foarte multe din datele puse la comun prin acest sistem sînt protejate, iar deținătorii lor (agenții de film, case de discuri etc) nu vor ca acestea să circule fără ca oamenii să plătească pentru ele.

isoHunt.com și isoHunt.to

Cel mai recent exemplu de con­se­cință a acestui conflict este închiderea isoHunt după un proces cu Motion Pic­ture Asso­cia­tion of Ame­ri­ca (MPAA) ca­re a durat șap­­te ani. În urma pro­cesului, Gary Fung, crea­torul și deți­­nă­torul iso­Hunt, tre­buia să plă­teas­că 110 mi­lioa­­ne de do­lari pentru daune, așa cum au fost estimate de MPAA, însă compa­nia sa nu avea decît între două și patru milioane de dolari. Pînă re­cent, isoHunt era una dintre cele mai cunoscute și folosite platforme de file sharing din lume: cu peste 1,7 milioane de torrente în baza de date, în iunie 2013 aceștia esti­ma­se­ră că au distribuit pînă la mo­men­tul res­pec­tiv conținut de peste 14,11 pe­ta­bytes (unitate de măsură de un mi­lion de ori mai mare decît un giga­byte).

Top 5 țări în care se downloadează ilegal muzică prin BitTorrent (septembrie 2012)

Însă platforma era într-atît de îndrăgită, indispensabilă chiar pentru unii, încît la cîteva zile după închiderea acesteia a apărut o replică identică, la adresa isohunt.to. Gary Fung s-a dezis de la început de această ini­ția­tivă (probabil pentru a nu-și înrăutăți situația legală) și se bă­nu­iește că acesta a fost și motivul pentru care a închis isoHunt cu cî­te­va zile înainte de data la care era stabilit. Însă fanii platformei sale au apucat să copieze totul în timp util, declarînd într-o postare de blog: „isoHunt s-a întors! Este ace­lași isoHunt la exterior, cu care eram toți obișnuiți, însă foarte di­fe­rit din interior. Nu avem nimic în comun cu firma isoHunt Inc., care a făcut site-ul inițial, însă l-am co­piat cu mîndrie și sîntem fericiți să-l împărtășim cu toată lumea”.

Haiduci de Internet

Legile anti-piraterie nu îi vi­zea­ză doar pe cei care facilitează distribuirea lor, ci și pe cei care downloadează ilegal. Însă aceste legi, implicit consecințele, variază de la țară la țară. În Europa, de exemplu, întîlnim situații foarte diferite: dacă în Elveția poți dow­n­loada cît și ce vrei, pentru că mo­ni­to­rizarea celor care distribuie fi­șie­re este interzisă, în Germania abonații la Internet pot fi trași la răspundere pentru orice in­for­ma­ție care circulă prin conexiunea lor. Acest lucru a provocat un efect foarte dăunător, pro­ce­se­le false (a­șa numitele „troll lawsuits” intentate de „copyright trolls”) intentate de oportuniști de doi lei, dar și de companii mai mari, pentru a face bani de pe urma celor pe care-i dau în ju­de­ca­tă, pe care de multe ori îi sperie cu costurile mari ale unui proces și-i conving să renunțe repede, plătind o sumă de bani. Undeva la mijloc se află Anglia, unde mai apare cîte un astfel de „troll lawsuit”, însă file sharing-ul între persoane este monitorizat de către case de discuri și studiouri de film mari mai mult în scopuri comerciale și de informare, însă nimeni nu este pedepsit pentru asta.

Peste ocean, în America, după ce la începutul acestui an a fost anunțată implementarea proiectului „Six Strikes” Anti-Piracy Sche­me, utilizatorii s-au împărțit în mai multe tabere. Unii au început să se orienteze către alte forme de file sharing, alții au început să fie mai atenți cu ce distribuie, însă mulți au ales calea anonimatului, re­cur­gînd la VPN-uri (Virtual Private Network) sau proxy-uri în în­cer­carea de a-și securiza activitatea pe Internet.

***

Deși înfruntă o opoziție foarte puternică, modul de file sharing prin BitTorrent încă mai are ani buni de trăit. Ne-o dovedește și faptul că la nici două săptămîni de la închiderea isoHunt a apărut copia fidelă a sa care, neavînd nici o legătură cu firma inițială, va trebui să treacă prin alt proces de ani de zile pentru a fi dată jos. Dacă ne gîndim și la trecut, alte forme de file sharing (cum ar fi sistemul DC++) au pălit doar pentru că au apărut altele în locul lor, mai eficiente. E greu de crezut că vreo lege sau vreo companie va reuși să oprească circularea liberă a informațiilor, fie ele și protejate de drepturi de autor, chiar dacă pe par­curs vor mai cădea platforme.

Drepturile de autor, o sabie cu două tăișuri

Zilele trecute, cei de la TorrentFreak (blog care se ocupă cu știrile legate de BitTorrent și File Sharing) au anunțat că Recording Industry Association of America (RIAA) și British Phonographic Industry (BPI), două dintre cele mai vocale agenții anti-piraterie, au cod piratat în site-urile lor. Ambele pagini au scripturi jQuery lansate sub licență Massachusetts Institute of Technology (MIT). MIT permite oricărei persoane sau organizații să folosească aceste scripturi, chiar și să le vîndă, cu o singură condiție: ca textul original al notei de drepturi de autor să fie lăsat intact. Însă din scripturile folosite pe platformele RIAA și BPI a fost șters acest text.

Astfel de încălcări de drepturi apar peste tot pe Internet, dar sînt cu atît mai evidente cînd se întîmplă la companii care la rîndul lor proclamă că se ocupă cu respectarea drepturilor de autor și a licențelor. După ce reprezentanții TorrentFreak le-au scris celor de la RIAA și BPI, aceștia au adăugat notele necesare. Acum cîțiva ani, și Motion Picture Association of America a șters licența de pe o pagină, ca apoi să declare că doar făceau niște teste.