Despre drumuri
Opinia de la centru 11 noiembrie 2013 Niciun comentariu la Despre drumuri 4Crissie Wellington s-a pomenit dintr-o dată pe șoseaua șerpuitoare a insulei Kona, Hawaii, cu vulcanul Hualalai în stânga și Oceanul Pacific în dreapta, singură. S-a blocat în gând, pentru că nu putea să conștientizeze ce i se întâmplă; de pedalat a pedalat în continuare, corpul nu i s-a oprit dintr-un efort care începuse în urmă cu cinci ore și jumătate în Ocean, unde Crissie înotase 4 kilometri, terminând prima probă din cea mai extenuantă cursă pe care o cunoaște sportul la acest moment, și anume Ironman – o formă extremă de triatlon. Wellington, la 30 de ani, se găsea la Campionatele Mondiale Ironman, și nu doar că ajunsese aici (ca să te califici trebuie să faci performanță la alte curse de gen din lume) dar mintea îi stătea în loc, neputincioasă, pentru că nu putea conștientiza următorul lucru; era în fruntea plutonului.
Există un montaj video pe Youtube cu secvențe ale acestei curse din 2007. La un moment dat sunt filmate femeile care conduc la proba de ciclism, Belinda Granger și Sam McGlone, și ritmul lor e întrerupt brusc de ceva care țâșnește în fața camerei de luat vederi. Îți dai seama că e o tipă pentru că are părul prins în coadă la spate, dar ce nu îți dai seama totuși e dacă faza e pe bune sau e un trucaj la montaj. Pur și simplu tipa le spulberă pe astea două și trece pe lângă ele razant, pedalând ca în desene animate.
E Crissie. O fată despre care nimeni nu știa în acel an la Kona cine dracu e și de unde a apărut, dar vor afla cu toții. Crissie a devenit atunci campioană mondială, ispravă pe care a repetat-o în 2008 și 2009 și 2011.
Scena aceea în care le depășește în cursă pe cele două sportive titrate este și ea emblematică; tot cea a făcut britanica are accentul ăsta de wow. A stabilit recorduri incredibile în cursele ei, multe nedepășite până acum. Înainte să fie cunoscută, Crissie a oscilat între joburi până când a decis că sportul îi place cel mai tare, așa că s-a aruncat asupra lui cu o disperare pe care numai pasiunea pentru ceea ce faci ți-o poate da.
Mereu par distante astfel de povești motivaționale, pentru că par ireale. Dar poate că e mai sănătos să crezi. Să crezi că dacă simți că ești pe drumul cel bun, oricare ar fi drumul ăsta, poți avea un astfel de moment în care să încremenești, realizând că ai spulberat toate așteptările. S-ar putea întâmpla, viața te lasă mască în fiecare zi, nu trebuie să fii la Campionatele Mondiale de Ironman ca să înțelegi asta.
Roxana LUPU, jurnalist freelancer
Adaugă un comentariu