Piciul cu medalii de aur

În 2012, Larisa Iordache și Dia­na Bulimar erau denumite „Picii” din lotul național românesc pentru com­petițiile internaționate de gimnas­ti­că. Atunci a fost și primul an de seniorat al Larisei, care la com­pe­ti­ți­ile europene a devenit campionă la sol, vicecampionă la bîrne și me­da­lită cu bronz la Jocurile Olim­pice. Toate la doar la 16 ani.

Pentru o sportivă adolescentă, care a avut la dispoziție numai cî­te­va luni de experiență în lumea ma­tură a gimnasticii, acestea nu sînt doar cîștiguri, ci adevărate cu­ce­riri care-i demonstrează abi­li­tă­ți­le. Să nu uităm, de asemenea, că a­tunci ea și Diana Bulimar au pre­luat și stafeta de la Cătălina Ponor și Sandra Izbașa, care în 2012 s-au re­tras din lotul național. Și nu ori­ce fel de ștafetă, mai precis cea de li­der al echipei. Asta însemna nu numai că trebuie să conducă, dar să devină și „motoarele „urmă­to­ru­lui lot de atleți care vor participa in diferite și multe competiții”, după cum declara într-un interviu pentru Prosport. „urmatorului lot de atleți care vor participa in diferite și multe competiții”.

Larisa Iordache a adus o altă bu­­curie României, după ce a reușit să ocupe patru locuri I la Cupa Mon­­dială de Gimnastică de la Glasgow și o medalie de aur. A­ceas­­ta a adunat 57, 932 de puncte, în­vin­gînd-o pe cîștigătoarea de anul tre­cut, americanca Elisabeth Price, clasificîndu-se pe primul loc la ca­te­goria de individual compus și tot pe aceeași poziție la trei apa­ra­te. Bi­zar este faptul că, tot în in­ter­viul dat pentru Prosport, Larisa a men­țio­nat că unul din scopurile pen­tru 2013 este „ să obțin o me­da­lie la in­di­vidual compus”. Și a re­ușit, s-a zbătut cu această probă și a cu­ce­rit-o, pe drum întîlnind și alți șapte gim­naști, care au fost invitați în fun­cție de ierarhia ul­ti­mei ediții a Campionatului Mondial.

De fapt, încă de la începutul lui 2013, Larisa Iordache s-a apropiat încetul cu încetul de scopul propus după competițiile europene și o­lim­piadele.

La cele din Moscova a mai primit o medalie de aur la sol și una de argint la bîrnă, iar din Belgia a plecat cu două de aur. Pe oriunde ar fi fost în ultimul an, nu s-a despărțit de acele țări cu mîna goală, iar fiecare campionat a pun­c­tat-o cu cît de mult a meritat.

Paul ANDRICI