Barul călărețului fantomă

Strada care conduce către unicul bar rock din Costinești o știu doar cu­noscătorii sau cei cu urechea fină, căci singurul indicator care arată spre White Horse stă pitit într-un boschet. Mai fac cîțiva pași pînă în mijlocul parcului, pînă ce ajung la casa rebelilor cu tri­couri negre unde lumea pare să fie împărțită în mai multe tabere în­ce­pînd cu terasa. În dreapta, în apropierea bo­xelor, e locul unde dansează toată lu­mea, deși există un mic ring și în interior. Dintre toți, cel mai violent dă din cap un pletos fără tricou pe el, care, fericit că se aude Rammstein, se urcă pe una dintre bănci și întețește ritmul. Noroc pentru cei de la masă că nu stă prea mult căci își dă seamă că și-a ui­tat cureaua de la blugi acasă, iar aceștia nu se stau singuri pe el.

Vor să formeze, probabil, un Occupy Costinești.

Iar dacă la un moment dat ți se pare că ai băut prea mult și vrei să vezi care-i treaba pe Facebook, poți ori­cînd să te oprești în Internet Cafe-ul de pe stînga, unde doi băieți joacă Lea­gue of Legends, citindu-se pe fața lor că sînt imuni la zgomotul de afară și la toți amețiții care merg spre toaletă. De aici iese un tînăr slăbuț, aparent normal, ca­re atunci cînd se apropie observăm că în loc de față are o mască cu Ano­ny­mous. Nu știu cum reușește să bea căci după ce-și cumpără o bere îl scap din ochi doar pentru cîteva minute pentru ca mai apoi să observ că a și golit-o deja. Dă să se grăbească afară să for­meze probabil un Occupy Costinești, însă nu apucă că niște flăcăi de la o masă păzită de un craniu uriaș în fl­ă­cări de pe perete îl roagă să le dea lor paharul gol. E ultima bucată de care mai a­veau nevoie pentru a-și termina pi­ra­mida, felicitîndu-se unul pe ce­lă­lalt ca și cum ar fi cîștigat plinul la pa­ha­re.

Afară, un băiat masiv cu o dungă de păr pe cap se amuză teribil de faptul că majoritatea celor veniți nici măcar nu au buletinul și se dă pe lîngă mai multe fete. „Uite frate ce de puș­ti­me aici”. Din păcate pentru el, nu prea are noroc la agățat. Fundița nea­gră de pe cap ori tricoul foarte larg la gît o fi de vină.

Iulian BÎRZOI