Romanii din Italia – victime ale euro-scepticismului?

Unul dintre motivele pentru care italienii par speriati de romanii din Peninsula nu are legatura cu Romania si nici cu Italia. Ci cu un fenomen mai larg: criza financiar-economica despre care se vorbeste tot mai mult in fiecare dintre tarile UE. Nu spun prin aceasta ca infractiunile ce se pun in seama unor romani nu exista si ca ele nu au cumplite ecouri in opinia publica italiana. Din pacate, aceasta legenda nefericita are deja vechime – cel putin doi ani. Criza cazului Mailat a explodat cand Italia era condusa de un guvern de stanga. Acum acolo conduce dreapta. si criza continua, cu alte nume. Citeva dintre publicatiile italiene s-au intrecut in a pune paie pe foc. Chiar si “Il Giornale” – ziar, aflu, apropiat familiei Berlusconi – a fost virf de lance al campaniei. Teoretic, membrii din conducerea de la Roma si jumatate din cea de la Bucuresti fac parte din Partidul Popular European – drept care ei s-ar putea intilni si sub aceasta egida pentru a discuta impasul ce revine, iata, periodic in relatiile dintre cele doua state. Nu-mi dau seama de ce nu functioneaza aceasta relatie – dar faptul ar trebui sa ne puna pe ginduri.

Si cred ca, pe linga cele de mai sus, mai exista un aspect.

Aceasta criza financiara pune la grea incercare soliditatea si solidaritatea Uniunii Europene. Statele occidentale din Uniune se tem ca economiile fragile ale Estului, din statele nou intrate in UE, vor trage si mai rau Europa unita in jos. Tarile din Est, la randul lor, se tem ca pretul iesirii Europei din criza va fi platit prin sacrificarea lor. Daca barca Uniunii tot ia apa, atunci exista riscul ca mai marii de la Bruxelles “sa-i arunce pe cei mai slabi peste bord” – spunea recent Donald Tusk, primul-ministru polonez (“The Economist”, 28 februarie a.c.). Da, exista riscul real al unei crize a identitatii europene la nivelul Uniunii. De la Vaclav Klaus (presedintele euro-sceptic al Cehiei) si pana la Declan Ganley (liderul gruparii Libertas, care conduce campania, in Irlanda, pentru “NU” in raport cu Tratatul de la Lisabona), exista o gama tot mai larga de politicieni europeni – diferiti intre ei – care incearca sa semnaleze fisurile din fundamentele Uniunii Europene. De acord, aceste fisuri exista. Si tare ma tem ca aceasta criza nu este menita sa le astupe, ci le va accentua. Recent, liderul liberalilor europeni, Graham Watson, spunea ca exista riscul ca, la alegerile europene ce urmeaza in iunie, numarul “extremistilor” ce vor intra in Parlamentul European sa fie mai mare.

Tot acest context reprezinta o hirtie de turnesol pentru planul ambitios al unei “Europe Unite” de la Atlantic la Marea Neagra. Solidaritatea la nevoie se cunoaste, nu la castig. Iar criza italiano-romana poate fi privita si din aceasta perspectiva.

Adrian CIOROIANU