Avocat pentru legile gramaticii

Roxana nu s-a înscris la Fa­cul­tatea de Litere ca să devină pro­fesor, ci pentru că i-a plăcut din­tot­deauna limba și literatura ro­mâ­nă. În paralel, urmează și cur­surile Facultății de Drept și acum este studentă în anul al III-lea la ambele. De un an, însă, joacă ro­lul de dascăl pentru elevii care o caută să le dezlege ițele grama­ti­cii și pe cele ale literaturii.

Pentru Roxana, un dascăl nu e doar un om care scrie pe tablă și trece note în catalog.

„Prima dată m-a sunat o doam­nă care încă nu trecuse bacul. Voia să fac meditații cu ea și să îi dau o listă cu operele pe care trebuia să le pregătească pen­tru examen. I-am scris lista și atît, mi se părea ciudat să fac pre­gă­ti­re cu o doamnă mai în vîrstă decît mine, să o învăț eu pe ea”, rîde Roxana, înălțîndu-și sprîn­ce­­­nele și rotujindu-și ochii mig­d­a­lați. Pentru un semestru, i-a fost profesoară, de două ori pe săp­tă­mî­nă, unui băiat de clasa a VI-a, „care avea mari probleme cu gra­matica și exprimarea, însă era un copil foarte inteligent și prindea repede. Mereu stătea să se gîn­deas­că cum să formuleze un răs­puns, înainte să vorbească.” Du­pă un timp și profesoara lui de limba română a observat un pro­gres la elevul său și chiar le-a spus părinților că începe să se în­drep­te. Cu gramatica erau pe calea cea bună, mai urma exprimarea. Cum Roxana obișnuiește să dea și teme la meditații, „i-am scris eu începutul unei compuneri, cu figuri de stil și procedee stilis­ti­ce, iar el trebuia să o continue. La următoarea întîlnire, cînd am citit-o, era despre roboți, nu avea nici o legătură cu ceea ce scrise­sem eu.”

Teme? Care teme?

Un alt discipol i-a fost o fată din clasa a XI-a. Înainte să po­ves­tească despre ea, Roxana își în­clină capul ca și cum ar pre­vesti o nereușită și rîde. Eleva nu voia să facă pregătire cu o pro­fe­soară, „care să o bată prea mult la cap. Mai apoi am înțeles eu de ce.” Nu prea citea ce îi spunea studenta și nici exercițiile pe care i le dădea nu și le făcea, în schimb, o suna ori de cîte ori avea o temă la școală. „La început, credeam că fac pregătire cu ea, dar de fapt mă chema să o ajut la teme.” Cu timpul, a ajuns să îi facă temele, iar eleva nici măcar nu le citea, „le printa și i le ducea așa profe­soa­rei. Odată a primit nota 2 pentru că nu știa despre ce era vorba în foile pe care i le-a dat. Dacă aș fi fost altfel, mi-ar fi convenit să îi scriu temele și gata, dar eu vo­iam să o fac, înainte de toate, să înțeleagă, să îi explic.”

Știe cum trebuie să fie un profesor de la mama sa, care este învățătoare. În pauzele dintre cursuri merge la școala unde predă și stă la orele ei.

Roxana știe cum trebuie să fie un dascăl de la mama sa, care este învățătoare. Uneori, în pau­ze­le dintre cursuri, merge la școa­la unde predă aceasta și stă la ore­le ei. A jucat și ea rolul de pro­fe­sor cînd a făcut practică, pentru că așa li se cere studenților de la Litere. Recunoaște că a pășit pra­gul școlii, care nu era tocmai una de elită, cu niște prejudecăți în minte. Însă toate gîndurile i-au fost șterse cu buretele, după ce le-a fost dascăl pentru o oră li­ce­e­nilor de clasa a IX-a. „Am rămas surprinsă cînd am văzut cum răs­pundeau și cît de implicați erau. Am observat chiar un elev care se distingea din mulțime. Mer­gea cu interpretarea ideilor mult mai departe decît ceilalți și mereu își argumenta foarte bine răspun­surile”, povestește Roxana, fă­cînd ochii mari, ca și cum i-ar avea pe copii în fața sa și ar vrea să îi cuprindă cu privirea pe toți.

Pentru ea, un dascăl nu e doar un om care scrie pe tablă și trece note în catalog. O vede pe profesoara ei de limba română, pe care a avut-o din clasa a V-a pînă cînd a terminat liceul, ca pe un reper, care a reușit să-și apro­pie elevii de suflet, „chiar dacă părea mai rece. Era ca un om universal, cînd aveam nelă­mu­riri la matematică, mergeam la ea și ne explica, ne făcea dese­ne.” Și acum vorbește cu ea, cînd îi face cîte-o vizită la liceu.

În opt ani de zile, a învățat că un profesor este, de fapt, un formator de oameni. „Are puterea să facă din elevi ce vrea, îi poate modela și îi poate face niște oameni buni.”

Cătălina DOBROVICEANU