Parc legat cu ata rosie

Domnul Radu este prezent de cum apar primii elevi care se indreapta incet spre scoala. Isi aranjeaza meticulos masa din lemn si scoate din sacose martisoarele pe care le asaza in functie de pret, in ordine crescatoare, “sa vina mai usor cumparatorilor”. Are 63 de ani si este prima oara cind s-a angajat ca vinzator de martisoare. “Am aflat de la un vecin de al meu ca el cauta un om care sa stea la taraba vreo saptamina si sa ii vinda marfa. Am zis da din prima ca si asa pensia e mica si pe acasa nu era mare lucru de facut. A muncit vecinul meu toata iarna la martisoarele astea si m-a pus si pe mine din cind in cind la treaba, de am impletit la bratarile astea”. Snurul alb trecut cu repeziciune pe dupa cel rosu formeaza in numai citeva minute “bratara” cu care se mindreste domnul Radu. O daruieste oricui in schimbul a 50 de bani. “Merge cam prost totusi. Nu prea se vinde, cred ca e de vina criza asta economica. Au uitat oamenii sa isi mai faca cadouri din astea de primavara, au alte probleme acum. Tinerii mai cumpara ca isi mai dau la scoala martisoare intre ei”, spune comerciantul.

Verde pentru martisoare

Secretul domnului Radu este ca ajunge primul in Produ Ros pentru a-si ocupa locul ales strategic. Intre semafor si taraba de unde se cumpara covrigi. Pe margine, isi asaza scaunelul ingust si isi aprinde rar cite o tigara pe care o fumeaza visator, numarind secundele semaforului si privind lumea prea grabita pentru a se opri in dreptul standului. “Cel mai mult am vindut de 50 de lei, in rest cam de 25 de lei pe zi, putin pentru cit timp stau aici, de dimineata, pina ce se intuneca. Majoritatea care vin se uita doar, rascolesc atent fiecare cutiuta cu martisoare, se uita la mine, se uita la pret si pleaca. Pe sapte si pe opt martie cred ca va fi mai multa vinzare”. Domnul Radu, cu zimbetul pe buze si cu o caciula mare de blana pe cap se ridica de pe scaun de fiecare data cind cineva se apropie de martisoarele lui. Reclama e simpla: “Indrazniti, sint lucrate manual si ieftine pe deasupra. Ia spune drept, tu nu trebuie sa cumperi nici un martisor anul asta?” Brusc iti aduci aminte: prietena inca mai este suparata pe tine, mama n-a primit nimic, profa de Comunicare arata mai dragut de citeva saptamini incoace si vecina de la unu iti zimbeste frumos in ultima vreme. S-a zis cu banii tai pe luna martie.

Livia MOVILESCU