Recordul se bate cu iaurt

Dacă ar fi să realizăm o listă cu cîte vedete spor­tive ajung să facă reclame la tot felul de produse din la­ctate, care te ajută „să crești mare campion”, nu cred că am putea s-o umplem cu prea multe nume. Nadia Comăneci a fost odată chipul unei margarine, iar Moșul Doroftei ne asigura că iaurtul de băut poate să ba­tă orice boală, prin apărare, crescînd sistemul i­mu­ni­tar. Parcă și familia Lucescu a încercat să facă din el bă­utura sănătății.

Niciunul dintre ei nu sînt neapărat legați de pro­du­se lactate, sau după cum au fost alții, de o bancă ori o la­mă de ras. La noi îți aduci aminte cu nostalgie de vre­murile cînd sportivul acela dobora recordul ce­lă­lalt sau puncta scorul învingător și după îi treceam pe tușă ca figurine de plastic, la care să ne holbăm și să ne amintim cu drag.

Există o rețetă destul de simplă să faci iaurt de casă. Pui laptele la fiert, îl lași cîteva ore, adaugi smîn­tînă, după care mai aștepți alte ceasuri. Mai tre­bu­ie bătut din cînd în cînd, ca să devină destul de con­sistent pentru a fi consumat, dar prea multă fi­lo­zo­fie nu există. Poate după ce este gata îl arăți și ve­ci­nilor, care-l gustă, spun că e bun și ar dori și rețeta, sau măcar un borcan. După o vreme se termină toate re­cipientele și nu-ți rămîne altceva decît să faci altă por­ție. O mai ții minte pe aceea de ieri, dar acu’ e vremea altei smîntîni, care trebuie să ajungă la fel. Cel pu­țin este de casă. Apropo, mai știți posterele în care Chivu îți înmîna o sticlă de bere?