Acrobații și iluzionism pe dansuri țigănești

Clovni, magicieni și acrobați și-au dat întîlnire vi­neri seara, 21 martie, din Casa de Cultură a Studenților, dar nu într-un spectacol de circ cu numere de magie și al­te trucuri, ci într-un concert al Loredanei Groza. În sa­lă s-a adunat un public din toate generațiile, de la bunici cu nepoți pînă la copii cu verișori mai mici și fiecare a gă­sit în show-ul plin de nuanțe și efecte ceva ce să a­pla­u­de în­de­lungat. Interpreta s-a prezentat celor prezenți cu o ple­căciune și a ținut să le reamintească de ultima da­tă cînd a fost în Iași. “Atunci am dat foc la artificii, dar sper că în această seară să reușim același lucru doar cu lu­mini și mult zgomot”.

Apare prima dată pe scenă sub un văl purpuriu, ce-i ascunde, de fapt, una din numeroasele costumații pe care le va purta pe durata întregului concert. Acestea vor varia de la lenjerii cu sclipici, pînă la rochii stufoase sau atît de lungi că ocupă un sfert din scenă. Una dintre me­lodii este un duet cu un artist îmbrăcat într-un halat ro­gojit și Loredana costumată în ceva asemănător, însă a­vînd o aură mult mai divină.

Pe la mijlocul melodiei, in­terpreta este ridicată în aer de parcă ar levita de pe un tron de lemn. Imaginea de ze­iță orientală pe care a creat-o imediat se risipește și cîn­tăreața se transformă într-o țigancă roșcată, în straie cu modele viu colorate și o fustă neagră. În jurul ei apar trei băieți ce imită miș­că­ri­le de dans a Loredanei, iar partnerul ei de duet continuă să cînte pentru „țiganii” de lîngă el.

Clovnii știu să zboare

Concertul este înlocuit cîteva minute cu un număr de iluzionism a lui Johannes, care ridică în aer diferite o­biect și persoane, pe care le mișcă dintr-o parte în alta a scenei. Unii dintre spectatori încearcă să-i descopere se­cretele magicianului folosind puterea tehnologiei, fă­cînd poze cu blițul sau apropiind imaginea ca să afle cum de zboară o mobilă. N-au reușit, dar măcar l-au prins pe piticul în costum de clovn jonglînd prin cercurile de metal a unui om de peste doi metri îmbrăcat la costum și cravată. Măcar atît.

După numărul de iluzionism, Loredana iese din culise într-o altă costumație, însă de această dată în ceva ce seamănă cu o zînă albastră. Adulții par puțin băl­mă­jiți de cîntăreață, dar copii, pe de altă parte o strigă întruna pe interpretă și încearcă să-i atragă atenția cu flu­turări din palme. Ea îi vede și le răspunde anunțînd în același timp și numele următoarei piese, dintr-o co­la­bo­rare cu Carla’s Dreams, „Să crezi în lumea ta”, pe care cei doi au cîntat-o prima dată prin decembrie. Dar cum ba­sarabeanul mascat nu e pe scenă, o ascultăm doar pe Lo­redana cîntînd pe un ton vesel și energic versurile piesei, la finalul cărora se retrage înapoi în culise și fiecare o așteptăm cu nerăbdare ca să vedem în ce alte veșminte se acoperă. Poate o Marilyn Monroe în port popular românesc?