Loteria celor 13 păcate

Titlu: „13 sins”
Regizor: Daniel Stamm
An: 2014
Actori: Ron Perlman, Mark Webber, Pruitt Taylor Vince
Gen: Thriller, Horror

13 sins (n.r.: 13 păcate) pare că ar vrea să ne vîndă o gogoașă încă de la trailer. Ce este ciudat însă e că în prima jumătate de oră reu­șeș­te să te prindă și să dea impresia că deși este un film cu buget redus, reușește să-și facă trea­ba cum trebuie.

Povestea este simplă. Elliot Brindle, un vîn­zător deștept, este disperat să scape de da­to­riile în care se îneacă. Mai mult, în curînd ar trebui să se și însoare cu prietena lui, doar că principala sa lipsă sînt banii, acesta fiind con­cediat de la firma la care lucra. Ba mai mult, pe lista problemelor se mai află și tatăl său bolnav, care urmează să fie eliberat de la închisoare, iar fratele său mai mic, care este re­tardat, urmează să-și piardă asigura­rea. Toate aceste probleme par puțin exagerate pen­tru a sublinia nevoia imediată de bani, însă sînt îm­binate coerent și nu sînt foarte ac­cen­tua­te.

Într-o seară, însă, Elliot primește un te­le­fon de la o persoană misterioasă care-i spune că se află la un show la camera ascunsă și că în ma­și­na sa se află o muscă. Dacă o va ucide, va primi în contul său bancar o mie de dolari. Apoi, dacă o și mănîncă, Elliot va mai primi în­că trei mii de dolari. După ce se con­formează, bărbatul își verifică contul ban­car și descoperă surprins că nu-i vorba de o far­să. Dar, ca să-și păstreze banii, Elliot trebuie să îndeplinească pînă la final alte 11 sarcini, pentru ca la sfîrșit să pri­meas­că 6.2 milioane de dolari. De ase­me­nea, a­cesta trebuie să facă restul misiunilor singur, fără ca oricine altcineva să afle sau, în caz contrar, riscă să fie descalificat.

După cum era probabil de așteptat, jo­cu­ri­le devin din ce în ce mai ciudate, filmul lu­înd o turnură către un horror cu elemente gore (macabre), bărbatul ajungînd în cele din ur­mă și la crimă. „13 sins” se vrea a fi o pe­li­culă care să prezinte modul în care nevoie de bani și lă­co­mia pot schimba compor­ta­me­n­tul unor per­soane. Însă aici, tipologia este deja un clișeu și la multe dintre scene parcă ar vrea să ne țipe în față unele lucruri evidente.

Singurul loc în care filmul excelează este tensiunea. După fiecare sarcină pe care Elliot o îndeplinește, parcă aștepți cu nerăb­da­re să vezi unde trebuie să mai ajungă, ce mai are de furat, sau pe cine mai are de ucis. Însă chiar și aici, caracteristic acestor tipuri de filme, „13 sins” încearcă o întorsătură de situație care să te lase cu gura cască. Și rămîi, însă nu la modul pozitiv, căci finalul poate fi oarecum prevăzut, datorită acțiunii care este atît de unidirecțională încît e chiar greu să nu te prinzi ce urmează să se întîmple.

Una peste alta, prin intermediul scenelor de violență, pelicula dă senzația că regizorii vroiau să facă un film pur horror, însă din cauză că probabil rămăseseră fără bani, au decis să creeze o poveste pe care să o înțeleagă oricine. Iar ce le mai lipsea au turnat pe lîngă.