Cîteva tușe care merită îngroșate

Elevi și studenți abia așteptau să-l vadă pe jurnalistul Mihai Ra­du de la revista Cațavencii și să răs­fo­­ias­că primul roman al autorului, „Sebastian, ceilalți, și-un cîine”. Cu un sfert de oră mai devreme de lan­­sa­rea cărții la Iași, vineri, 4 apri­lie, abia mai găseai un scaun liber în Li­­bra­rium, din Palas Mall.

Romanul „Sebastian, ceilalți, și-un cîine” pune la încercare răb­da­­rea multora, avea să sublinieze prof. Nicoleta Munteanu. Aduce cum­va cu filmul românesc „Polițist ad­jec­tiv”, a mai precizat profesoara. Alex Savitescu, lector la Depar­ta­men­tul de Jurnalism și Românistică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cu­za”, a fost și mai tranșant. Pro­fe­so­rul recomandă romanul doar ci­ti­to­rilor care înțeleg ironia fi­nă și ca­re sînt interesați de ce se în­tîm­plă îm­prejur.

Întrebări cu tîlc?

Aproximativ 100 de liceeni și studenți au participat la con­fe­rin­ța de lansare a romanului „Sebas­ti­an, ceilalți, și-un cîine”. Unul dintre ei a fost nelămurit de ce autorul a ales un cîine și nu un peruș.  Expli­ca­ția este că de-a lungul anilor a  pier­dut mai multe astfel de anima­le care i-au fost dragi, iar acum s-a gîndit că personajul închipuit, Se­bas­tian, ar avea nevoie de un ani­mal de companie. Faptul că presa scrisă își trage ultimul suflu a su­res­ci­tat tinerii din sală. Unii mai na­ivi au întrebat de ce moare, alții mai si­guri pe ei i-au prevăzut viitorul pe on­line, în timp ce alții mai sceptici tot nu pricepeau de ce trebuie să moa­­ră. Atunci jurnalistul și au­to­rul a ținut să precizeze ce se întîm­plă, cum firmele de publicitate cum­pă­­ră din ce în ce mai puțin spațiu în zia­­re și cum se reorietează spre al­te medii.

Concluzia sălii: viitorul presei scrise este online-ul. Concluzia au­­to­rului: viitorul presei scrise este săp­­tămînalul. Cît din Sebastian es­te Mihai Radu sau cît de Mihai Radu este Sebastian a fost principala fră­mîntare a publicului. Autorul a lă­murit că personajele, locurile și si­tuațiile din roman sînt în mare par­te oameni, spații și întîmplări cu­nos­cute. Presa de umor lucrează cu tușe pe care le îngroașă ca să ilus­tre­ze o anumită caracteristică a perso­najelor ilustrate.