Cine, ce, cînd?

Pastila de după Niciun comentariu la Cine, ce, cînd? 14

Școala aceasta de trei ani e ca o piramidă. Nu inversată, cum ne-am obișnuit că se construiesc știrile, ci una a cărei temelie s-a săpat în laboratoarele de la ultimul etaj al universității. S-a săpat cătinel, cătinel, să fie sigur constructorul că nu se surpă la prima zguduitură de pămînt. Cărămizile au prins formă de cursuri și seminarii, iar mortarul s-a colorat cu cerneala roșie a dascălului. Au mai crăpat pe ici, pe colo, cel mai adesea după ieșirile pe teren ale discipolului. De fapt mai mult în afara decorului, decît în mijlocul lui, acolo unde ar fi trebuit să-i fie locul. Dar a învățat cîte ceva din pașii aceștia strîmbi, doar nu și-a ciuntit gleznele de-atîtea ori degeaba.

Cel mai tare și le-a răsucit cînd a început să fie construit parterul piramidei. Aici a găsit o a doua școală fără de care prima ar fi fost in­com­pletă. Și-a dat seama mai tîrziu de asta, după ce le-a pus în balanță pe amîndouă. Nu era de lepădat nici una, pentru că n-ar fi existat o a doua, dacă nu era prima. Nu ar fi existat parterul, dacă nu era construită fundația înainte. Încet, încet, au început să ia formă scările către primul etaj. Unele scîrțiau, ce-i drept, de la lemnul de esență tare. Un lemn de toată frumusețea. Și-acum a mai rămas pe ici, pe colo cîte-o așchie, chiar dacă s-a încercat să fie tăiat din rădăcină.

Iată și primul etaj. S-au anunțat cîteva cutremure, cine știe dacă zi­du­rile vor rămîne în picioare, se vor scoroji, vor crăpa sau se vor prăbuși de-a binelea. Ele au fost clădite cu simț de răspundere, consolidate și ri­di­cate de mîini pricepute. Chiar dacă unele încă tinere, poate mai în­de­mî­natice și calde decît unele pătate de vreme. Fiecare cu propriile ticuri și cu un fel anume de a schița figuri în aer, ca și cum cuvintele singure n-ar fi de ajuns. Ține minte învățăcelul fiecare vorbă, chiar dacă a fost de dojană, de laudă, de prietenie sau de umplutură. Ci­ne știe dacă va mai auzi altele asemenea, discipolul e de-abia la primul etaj. Mai sînt destule cărămizi de înălțat pînă în vîrful piramidei.

Autor:

Cătălina Dobroviceanu

Redactor la Opinia studențească, student în anul al III-lea la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la UAIC.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top