Filosofie în club pe versuri de hip-hop
Șoc-șoc-groază! 2 iunie 2014 Niciun comentariu la Filosofie în club pe versuri de hip-hop 67Vineri seara pe scena din Underground s-au dat lecții de filosofie și discursuri motivaționale transpunse în rime de hip-hop agresiv. „Țăranii care nu înțeleg versurile nu au ce căuta la concertele noastre”, ne spun membrii trupei Spasme și ca prin minune extazul celor din club crește și aclame puternice se aud în întreaga sală. Toți par a fi de acord.
De la trupa Spasme pînă la Dragonul, care a cîntat cu Flou-Rege, mesajele care săreau din boxe violent transmiteau paradoxal același lucru, „Să fiți mai buni!”. Cei care îndeamnă publicul să fie mai bun își transpun poveștile de viață și experiențele trăite în rime agresive pentru ca astfel să demonstreze că nu vorbesc din povești, ci din ceea ce au trăit ei. Schimbarea care i-a făcut mai buni pe Dragonul și Flou-Rege a fost strămutată în versurile melodiei „Nu mai sînt un drogat” care a fost primită cu plăcere de cei aflați în sală „Tot ce avem de făcut e să traim viaţa pe care o primim/ Să simţim, să iubim şi-abia apoi să gîndim/Astfel o să reuşim să construim tot ce ne dorim”. Publicul era în delir și părea că toți cei aflați în sală aveau aceleași simțăminte.
Toți se manifestau laolaltă, și împreună cu ei, cei care au urcat pe scenă s-au comportat original „cîntînd pentru ei, fiind unul dintre ei”. Versurile săltărețe umbreau scena și făceau publicul tot mai energic. Mîini ridicate, versuri rostite și trăite de zeci de voci, îmbrățișarea prietenilor și salturile dese au transformat atmosfera din Underground într-o întîlnire între golanii din cartiere simpatizată și asistată de public. Dragonu împarte golanii în două categorii „Şi există doar 2 categorii de golani/ Sînt ăia finuţi şi sînt ăia ghiolbani/ Cel mai mare mafiot de fapt e politician. Preeeeaaa”. Și sala îi răspunde „Preeaa!”
Punctul culminant a fost însă la melodia făcută de cei de pe scenă pentru părinți „Nu mai sînt copil”. Astfel toți își amintesc cu ochii închiși și sînt de acord că „Nu mai sînt copiiiiiiiiiil/ Dar am un îngeeeeeeer” și „De mici copii ne dorim/ De mici copii ne grăbim/ Să creștem mari să fim/ Puternici să facem tot ce poftim/ Visam la bani, nu visam că peste ani/ Dau de responsabilități și de pești mai babani”. Cei din sală care nu erau „fraieri” trăiau versurile de parcă acestea erau scrise pentru fiecare din ei. La îndemnul Dragonului de a merge la școală pentru că părinții au investit în ei, sala era exaltată și în semn de aprobare, a scandat puternic numele celui de pe scenă de parcă în fața lor era cel mai mare idol.
Și poate că așa era.
Adaugă un comentariu