Figuri ordinare

Noi nu cautam senzationalul, noi doar ridicam o problema. Tirajul ridicat inseamna incasari grase. Nimic n-are aici a face cu lautarii din media. “Nenorocit mai e poporul asta, ca numai despre asta scriu ziarele”, zic strainii. Si nu se insala. Cotidianele scriu ce vrea poporul sa citeasca. Iar daca norodul pleaca urechea mai mult la disputele majore ale societatii gen Elodia sau botezul lui Maximus – asta primeste, de la prima pagina pina la orele tirzii ale show-urilor filmate cu doua camere intr-o garsoniera.

Fie ca-i plac masinile, fie ca-i place berea de doi lei ori ca-si petrece noaptea prin baruri, romanul cauta senzationalul. Vrea sa-si bage nasul peste tot si sa nu piarda vreo birfa ori vreun scandal. Iar jurnalistii sint apostolii spectacolului. Politicienii la fel. Basescu si Tariceanu parca incep sa se simta bine cind se ciondanesc pe la vreo intilnire oficiala; pun pariu ca la bairamele lor private de ochii hulpavi ai presei isi dau mina prietenos si spun glume faine. Dar “ceilalti” trebuie sa stie altceva. In ochii lor trebuie sa devina cunoscuti, populari, sa fie apoi votati si sa mai prinda un mandat. Tragi linia si ajungi iar la bani.

La fel si-n presa. Politica se vinde bine, iar politicienii platesc scump pentru imaginea lor. Interesul isi poarta fesul, indiferent ca-i vorba de palatele cu lemn de mahon sau de satele cu praf vara si glod toamna. Nu poti trai in presa din milostenia altora. Jurnalismul e o afacere care trebuie sa mearga in profit.

Catalin BUCEVSCHI