Universitățile din România, aproape de colaps financiar

Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţămîntului Superior (CNFIS) a făcut public raportul întocmit cu privire la starea învăţămîntului superior şi a universităţilor private şi publice din România anul acesta. Concluziile acestuia pictează un peisaj sumbru în ceea ce priveşte viitorul universităţilor din ţară, inclusiv al celor din Iaşi. Părăsite de studenţii de pe locurile cu taxă, care suplimentau veniturile, prinse în continuare în subfinaţarea cronică care se perpetuează deja de cîţiva ani, universităţile de stat din Iaşi se luptă pentru a-şi păstra competitivitatea şi credibilitatea, în timp ce instituţiile de învăţămînt superior privat au abandonat lupta pentru obţinerea profitului şi se zbat să supravieţuiască. În toată această luptă ies în evidență topurile la nivel de țară, unde se mai strecoară cîteva dintre universitățile ieșene, dar care arată că Iașul este încă departe de un etalon al învățămîntului superior din țară.

„Agravarea subfinanţării cronice a sistemului de învăţămînt superior din România continuă. Deşi în 2013 finanţarea de la buget a în­vă­ţămîntului superior a sporit în termeni nominali, creşterea a fost mai mică decît inflaţia şi cu totul in­su­ficientă în raport cu nevoi­le/ obli­ga­ţiile financiare ale universi­tă­ţi­lor”, se precizează în raportul în­toc­mit de către CNFIS. Totuşi, din datele raportate de către institu­ţii­le de învăţămînt superior ieşene re­ies o serie de concluzii care de­ter­mi­nă faptul că la nivel de finanţare şi de număr de studenţi ne aflăm, cu unele universităţi, pe po¬ziţiile fruntaşe ale ţării.

În acest sens se observă că Uni­ver­sitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, deşi a pierdut peste 8.000 de studenţi în ultimii şase ani, se păstrează în continuare a treia uni­versitate din ţară ca număr de ti­neri înscrişi „ce studiază în regim subvenţionat şi cu taxă, pe fiecare ciclu de studii, la stat”. Aceasta a raportat, în 2013, 26.200 de stu­denţi înmatriculaţi, dintre care 17.012 la buget şi 9.188 la taxă. Pe prima po­ziţie din acest clasament se află Uni­versitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, cu 36.391 de studenţi, în timp ce Universitatea din Bucu­reşti este a doua, cu 30.487. Acestea sînt singurele instituţii de învăţămînt superior care depăşesc pragul de 30.000 de studenţi îmatriculaţi. În acelaşi clasament, USAMV figu­rea­ză cu 4.415 studenţi, TUIAȘI cu 14.758, UMF cu 8.935 şi UAGE cu 1.467. Practic, din cifrele oferite de CNFIS, Iaşul ar avea, în total 55.775 de studenţi la universităţile de stat. În clasament nu se spe­ci­fi­că dacă sînt adunaţi şi cei înscrişi la învăţămîntul la distanţă sau fără frecvenţă.

Universitățile tehnice primesc finanțare mai mare

La capitolul număr total de gran­turi doctorale alocate univer­si­tă­ţi­lor, granturi diferite de bursele docto­ra­le, UAIC este pe poziţia a cincea la nivel național, cu 419 granturi doctorale, iar TUIAȘI reuşeşte să fie prezentă pe poziţia a opta, cu 185. Însă la nivel de finanţare, Uni­versitatea Tehnică „Gheorghe Asa­chi” din Iaşi” este instituţia de în­vă­ţămînt superior care încasează cei mai mulţi bani de la bugetul de stat din Iaşi, deşi are aproape ju­mă­tate din studenţii pe care îi are UAIC. Acest lucru se datorează formulei de calcul pe baza căreia se distribuie banii pentru fiecare universitatea. Formula este cons­tru­ită pe numărul de studenți echi­valenți pe care îi are o universitate, iar unitatea „student echivalent” crește în funcție de costurile pe care le are o universitate cu șco­la­ri­zarea studentului respectiv. Prin urmare, UAIC va primi mai puțini bani pe un tînăr care studiază fi­lo­sofia decît pe unul de la Mate­ma­tică sau Fizică.

Conform datelor din raportul CNFIS, TUIAȘI primeşte aproximativ 53,86 milioane de lei de la Ministerul Educaţiei Naţionale ca finanţarea de bază, în timp ce UAIC primeşte 53,85. TUIAȘI pri­meş­te mai mulţi bani şi la capitolul Finanţarea suplimentară ba­za­­tă pe excelenţă, aproape 21 de milioane de lei, în timp ce UAIC primeşte aici aproape 17. La finanţarea to­ta­lă pe anul anterior, în dreptul TUIAȘI figurează suma de 84,3 mi­lioane de lei, în timp ce UAIC a primit 80,6 milioane de lei.

De altfel, acesta pare a fi şi trendul general al finanţării, univer­si­tă­ţile tehnice primind finanţări mai mari de la bugetul de stat. De aceea, la capitolul finanţare se află pe pri­ma poziţia Universitatea Politeh­ni­că Bucureşti, cu 165,7 milioane de lei, mai mult decît primesc UAIC şi TUIAȘI împreună. Într-un top general, TUIAȘI ar fi a patra universitate din ţară ca număr de bani primiţi de la Ministerul Educaţiei Naţionale. La acelaşi capitol, Uni­ver­sitatea Bucureşti primeşte 108,3 milioane de lei, iar Babeş – Bolyai 129. La nivelul universităţilor de me­dicină, „Grigore T. Popa” din Iaşi primeşte 42,1 milioane de lei în total, cam două treimi din suma primită de UMF „Carol Davila” din Bucureşti, care a încasat anul trecut 78,5 milioane de lei.

Soluțiile financiare ale Consiliului

Deși concluziile raportului vor­besc de o subfinanțare cronică, pro­blematică pentru toate instituțiile de învățămînt superior din țară, în același raport se propune o serie de concluzii care nu au însă un ori­zont concret, fiind propuse în trecut și de către conducerile univer­si­tăților ieșene. Astfel, în afara UMF-urilor, care, conform repre­zen­tanților CNFIS, sînt singurele care își mai asigură un flux din ve­ni­turile încasate din urma taxelor aplicate studenților străini, univer­sitățile ar trebui să se concentreze mai mult pe atragerea fondurilor europene. „Există tendința de a con­sidera că fondurile europene, în­de­osebi cele vizînd dezvoltarea resursei umane, ar putea re­pre­zen­ta un panaceu pentru problemele financiare ale universităților din România. Este incontestabil faptul că aceste fonduri pot constitui un supliment binevenit de resurse, precum și un stimulent în dezvoltarea unor activități”, precizea­ză reprezentanții CNFIS.

Însă în același raport se spe­ci­fică faptul că angajarea universi­tă­ți­lor în derularea proiectelor finan­țate din fonduri europene a în­tîm­pi­nat mereu probleme, care au ți­nut în mai multe rînduri de managementul defectuos al organiza­ții­lor care intermediau cererile de rambursare. „Experiența a arătat că rambursarea unora dintre cheltuielile efectuate poate întîrzia considerabil, pentru a nu aminti și situația în care unele dintre cheltuieli sînt considerate neeligibile și, deci, nu mai sînt rambursate. Uni­versitățile se pot astfel confrunta cu grave probleme de asigurare a fluxurilor financiare precum și incertitiduini care le destabi­li­zea­ză instituțional”, conchide raportul. În acest caz precizăm situația Universității „Cuza” din Iași care a contractat o serie de credite pentru a putea duce pînă la capăt pro­iectele POSDRU (Programul Ope­ra­țional Sectorial Dezvoltarea Re­sur­selor Umane) la care s-a angajat încă din 2007 și care, din cauza întîrzierilor la rambursare, a fost nevoită să susțină plata dobînzilor aferente creditelor respective din veniturile proprii.

Ca ultimă soluție, cei de la CNFIS mai propun dezvoltarea programelor comune cu agenții economici locali, de la care să se obțină finanțări fie pentru organizarea diferitor programe de master cît și pentru programe de cercetare. Însă indiferent de forma în care universitățile ieșene ar putea să își dezvolte aceste venituri, ra­por­tul întocmit de către CNFIS scoa­te în evidență faptul că problemele na­țio­nale nu doar că se resfrîng la nivel local ci că acestea par să se accentueze de la un an la altul. Viitorul nu pare a fi unul al progresului, ci al supraviețuirii.