Din zborul unei păsări Colibri

Glume și multe acorduri de chi­tară. De asta au avut parte cei care au participat la „Maratonul de Folk și muzici bune” din cadrul UNIFEST. În cortul Uniunii Stu­den­ților din Ro­mânia (USR) din parcarea Iulius Mall Iași tinerii s-au adunat cu­minți la mesele de lemn. Pun cîte cinci lei în cutia pentru „donații”, iau o bere și schimbă replici sporadic cu mu­zi­că pe fundal. O fată mică de sta­tu­ră pune pe mese pahare de plastic trans­parente umplute cu apă pe care scrie cu marker negru „scru­mie­ră”. La o masă în partea dreaptă stau doi îmbrățișați, ea, cu părul scurt și e­șarfă încolăcită gros în jurul gîtului, iar el îi gîdilă obrazul cu mustața în sărutări scurte și fugare. Parcă pen­tru ei cîntă Maria și Georgiana, fe­tele de la Facultatea de Chimie, me­lodia lui Emeric Imre, „Nebun de alb”. E pentru prima dată cînd Geor­giana cîntă piesa și de aceea stă cu versurile în față. Și tot pentru pri­ma dată cele două cîntă împreună, căci s-au gîndit pe loc să facă un duet. Dar din aplauzele răsunătoare ale publicului ne dăm seama că le-a ieșit bi­ne de data aceasta. Însă melodia preferată a serii a fost la „Umbra marelui urs” a celor de la Phoenix, căci a fost cîntată de două ori de ar­tiști diferiți.

Balanță între rîs și plîns

Cei doi de la „Seminarul de sea­ră” au desenat în cuvinte imaginea băieților din Vaslui printr-o me­lo­die intitulată „Băiat rău, derbedeu”. Aceștia sînt primii care au reușit să facă publicul să cînte alături de ei. Însă conturul amuzant al serii pe ca­re l-au dat băieții, e deviat de vocea înaltă și pătrunzătoare a Dacmirei. Versurile„Se plîng de mine îngerii că plîng/ La capătul oricărei iubiri de contrabandă./ Cu lacrimile min­ţii în noapte ce se strîng/ În su­ne­te drăceşti de dulce sara­ban­dă” pre­schimbă zîmbetele în linii drepte tra­se la mijlocul gurii, și cei din cort o ascultă pe nerăsuflate.

Însă moderatorul evenimentului, Ciprian Cotruță, readuce spiritul glumeț pe scenă. Înarmat cu chi­tara al cărei model dă impresia de valuri pe lemn și alături de colegul său, Claudiu Cârstean, aceștia au continuat seara cu melodii cunoscute pe care le-a cîntat toată lumea. „Nu-i așa că vă place Pasărea Co­li­bri?”, ne întreabă Claudiu. Iar Ci­prian ne face semn, cu un aer tea­tral, să răspundem negativ. Însă nu a reușit să ne convingă așa că în­ce­pe să caute pe telefon versurile piesei „Pisica neagră”. Fără paltonul ne­gru și eșarfa verde se mișcă mai le­jer pe scenă, iar atunci cînd cîntă își ridică ritmat vîrfurile picioarelor. Rămînem la categoria animalelor și fredonăm „Muriț-ar capra/ Mu­riț-ar capra de infarct” după care ne regăsim în versurile de la Vama Ve­­che ale melodiei Hotel Ciș­mi­giu. Însă băieții ne imprimă în suflete e­moția de toamnă, cînd încep să scu­ture de pe corzi cuvintele Nichitei Stănescu și ne cer să le acoperim inimile cu umbra noastră.

Iubitorii de muzică folk par că s-au închis în cortul USR ca poeții în turnul de fildeș și tot ce vor este să își cînte unul altuia cele mai frumoase versuri.