Documentarele care au întinerit cu 23 de ani TVR Iași
De pe scena Iașului, Subiectele săptămînii 10 noiembrie 2014 Niciun comentariu la Documentarele care au întinerit cu 23 de ani TVR Iași 22La 23 de ani de la înființare, TVR Iași a sărbătorit prin proiecția a 23 de producții de film. „Caravana filmelor documentare Iași – Cernăuți- Chișinău” a reunit producțiile Televiziunii Moldova 1 – Chișinău, a OWH Studio-Chișinău, Republica Moldova și Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți, Ucraina și ale TVR Iași. În cele trei zile, de pe 5 pînă pe 7 noiembrie, documentarele prezentate au fost punctul de pornire al discuțiilor între public și regizori sau realizatori de televiziune, referitor la evenimentele sau personalitățile care s-au reflectat în cele șase ore.
Puținii spectatori din Sala Vivaldi a Palas Mall aplaudă începutul filmului muțind mai apoi, ca și cum ar ști foarte bine despre ce urmează să fie documentarul „Te iubesc, Ion și Doina”. Și chiar știu, pentru că atunci cînd apare în prim-plan un tînăr cu o chitară în spate, străbătînd un drum plin de frunze de toamnă, șușotesc între ei „el e băiatul lor, trebuia să fie în seara asta aici”. Însă Cristofor Aldea Teodorovici nu a fost prezent în sală. Un documentar care prezintă la 20 de ani de la moartea artiștilor Ion și Doina Aldea Teodorovici felul în care cei doi au transformat creațiile în modul lor de a trăi și iubirea față de țară în una pentru cîntec. Documentarul realizat de Leontina Vatamanu la ideea mamei Doinei Aldea Teodorovici este construit dintr-o sumedenie de fotografii și fragmente video din arhiva personală a acestora, dar și din mărturii ale celor care i-au cunoscut și le-au fost apropiați. „Cînd Ion compunea, de cele mai multe ori își sprijinea capul de perete pentru că asta îl inspira. Iar cînd vedeam pe peretele din camera lui o pată mare de transpirație, știam că acolo a stat el și a creat”, își amintește unul dintre protagoniștii documentarului.
În aceeași manieră, a prezentării artiștilor care marchează o anumită epocă, a fost gîndită și cea de-a doua zi de proiecții, joi, 6 noiembrie, de data aceasta în Sala Studio a TVR Iași. Documentarul biografic „Măria Sa, Birlic”, dedicat actorului Grigore Vasiliu Birlic a fost realizat de Carmen Olaru și lansat la UNITER București în anul 2010. Acesta a fost prezentat ca o producție care trebuie privită pe trei straturi: ca o reconstituire a biografiei, ca o aducere în realitate prin intermediul nepotului și a strănepotului acestuia și ca o reliefare a modului în care Birlic a rămas viu în memoria spectatorilor.
„Sînt tristă, sînt atît de tristă, dar înainte de moarte nu poți spune prea multe”, este replica năucitoare care sintetizează povestea de viață a Maricăi Balan, o actriță care a dispărut din viața publică din Chișinău și a sfîrșit într-un azil de bătrîni din Transnistria. O producție a TV Moldova 1, realizată de Mircea Surdu ca un documentar- portret al unei actrițe din Basarabia care „emana doar energie pozitivă”, însă care aflată într-o stare avansată a bolii ajunge să se transforme dintr-o actriță care se hrănea cu energia spectatorilor într-un om care spune că nu-i place lumea, deoarece „ca să-ți placă trebuie să fii tînăr”.
Astfel, vineri, în ultima zi de vizionare a documentarelor, în Sala Studio a TVR Iași, atenția s-a concentrat asupra diferitelor tipuri de comunități, concretizate în documentare de 30 – 40 de minute. Începînd cu „Afganistan dus-întors”, seara a continuat cu „Tezic”, un documentar care scoate în evidență „faptul că în plină eră a tehnologiei, alți oameni își propun doar să facă tezic într-o localitate din județul Botoșani’, după cum realizatoarea documentarului Violeta Gorgos își prezintă publicului producția. Apărut ca un post-scriptum la cartea scriitorului Dan Lungu, „Sînt o babă comunistă”, documentarul surprinde modul în care oamenii din acea zonă fără pădure reușesc să facă față iernilor, pregătind încă din timpul verii tezicul (n.red. turtă primsatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de țărani drept combustibil sau ca material de construcție).
Supraviețuirea este principala problemă a afganilor. Iar prezența copiilor în acea zonă este unul dintre semnele că zona este una liniștită. Poveștile militarilor din Iași și din Piatra Neamț, aflați la 4000 de km de casă în bazele militare din Afganistan, sînt surprinse în primul proiect de videojurnalism din România „Afganistan dus-întors”, realizat de Răzvan Cojocariu. Prezent în sală, prof. univ. dr Daniel Condurache a caracterizat demersul reportericesc al jurnalistului ca fiind o „marcă a unei școli de tradiție, într-o perioadă tulbure în care se află piața media”. Experiența militarilor este prezentată prin prisma a două personaje, cap. Lavinia Ciobanu, singura femeie din comandament, sanitar la Batalionul 634 Infanterie „Jderii” din Piatra Neamț și prin intermediul locotenetului Alin Gheorghe, din Batalionul 151 Infanterie „Lupii negri” din Iași.
„Sîntem o țară în război și de multe ori uităm asta”, a mai subliniat prof. univ. dr. Daniel Condurache. Iar supraviețuirea nu este doar principala problemă a celor din Afganistan, ci a devenit una a tuturor.
Adaugă un comentariu