Tinerii care nu vor să le fie Rusia mamă

„Tinerii vor la studii, tinerii vor în Eu­ro­pa”, spune o femeie. Are vocea con­vin­gă­toa­re și miloasă în același timp. Își în­dreap­tă boneta roz de pe creștetul capului și se uită țintă în ochii bărbatului din fața ei. „Știți ce vrea tineretul? La «zarabotkă» (n.r. la mun­că) în «Rusîia», asta vor ei!”, sparge aerul glasul răgușit al bărbatului ce pare a fi lucrătorul serviciului de salubrizare. Se sprijină într-un hîrleț și o sfidează cu privirea. Acest dialog auzit din întîmplare, în prag de alegeri, la colțul unui bloc din Chișinău, e perfect vala­bil pe întregul teritoriu al țării. Imaginea acestei convorbiri înglobează esența scrutinului din Republica Moldova: o serie de alegeri ale con­trastului, polarizante.

Ipoteza unui sfîrșit

Ziua de 30 noiembrie a început cu un ră­să­rit generos, cozi lungi la secțiile de votare și promisiunea unui viitor mai bun suspendată în aer. Oamenii mai mîhniți sau mai veseli își făceau loc în interiorul sec­ții­lor pentru a se păzi de gerul de afară. Se uitau preț de cîteva clipe la buletinul de vot, lung și lat cît o față de masă.

Ce va fi mîine? Asta i-am întrebat pe oa­meni. „Un al doilea Maidan. Asta va fi, indi­fe­rent cine cîștigă. Războiul e inevitabil”, afirmă dîrz Vladimir, un tînăr de vreo 30 de ani. Vorbește sigur, de parcă ar fi un clar­vă­zător ce împacă familii și izbăvește de cel viclean. „Dacă rămîn pro-europenii, nordul se va revolta, și găgăuzii, și Transnistria. Va rămîne doar Chișinăul, pentru că aici tot se vinde și se cumpără”, continuă bărbatul. Măr­turisește plin de sine că a votat socialiștii și că și-a cumpărat deja biletul spre Moscova. De ce a mai votat? Pentru că își dorește ca ța­ra în care s-a născut să cunoască prosperi­tatea Federației Ruse. „E țara care are rezer­ve de petrol pentru 50 de ani înainte”, de­clară convins Vladimir. „E o viață de om”, în­cerc să îi explic. Tace și adaugă: „rezer­ve pentru tot globul pămîntesc!”.

„Da, mămică, nu vor cîștiga?”

Un bărbat durduliu iese din secția de vot din incinta Academiei de Studii Eco­no­mi­ce. Îi este frig, dar se oprește să vorbim. „Cu Europa am votat! E-u-ro-pa!”, pro­nun­ță pe silabe răspunsul, de parcă fiecare sunet i s-ar scurge ca mierea sau vinul fierbinte pe corzile vocale. „Dacă vor cîștiga cei cu Uniu­nea Vamală, va fi un dezastru. Vor anula Acor­dul de Asociere”, spune îngrijorat Sergiu, specialist în urbanistică. „Și rusificarea?”, îl întreb. „Dar s-a oprit ea vreodată? Eu am tră­it vremuri în care îți era frică să vorbești limba română. Și acum, Moldova se află în mij­lo­cul unei mări. Fără Europa, nu vedem niciun mal”, crede bărbatul. Votanții pro-Europa spun că cei care vor unirea cu Kremlinul sînt în stare de orice, și mai spun că se tem de ziua de mîine, dacă ea va fi condusă de comu­niști sau socialiști. O femeie cu copilul în brațe se întunecă la chip și reușește să murmure „sper să nu cîștige”. Potrivește fularul colorat al fetiței și o întreabă retoric. „Da, mă­mică, nu vor cîștiga?”, după care își în­drea­p­tă pasul legănat spre casă.

Fantomele lui Renato Usatîi

Pe aceleași trepte din fața Academiei stă așezat un băiat de vîrsta mea. Se uită impertinent la cei din jur, de parcă ar aștepta să intre în vorbă cu cineva. Privirile noastre se întîlnesc. „Ai votat?”, mă întreabă în rusă. Da, îi zic sec. „Eu am votat cu Usatîi, singurul om normal”, spune rînjind. Îmi ascund carnetul în buzunar și-l ascult. Usatîi, opțiunea tînărului, e un businessman moldovean, ca­re a plecat de tînăr în Rusia și a devenit mili­o­nar în foarte scurt timp, inițiind o afacere în do­me­niul căilor ferate.

A devenit bogat și in­flu­ent aproape pes­te noapte, iar în 2014, Usatîi și-a înființat propriul partid care a cîștigat foarte repede popularitate, însă a fost înlăturat cu trei zile înainte de alegeri, cumva la limita legii, în­vi­nuit de sponsorizări din afara statului. „Pes­te 80 % dintre moldoveni nu vor în Europa. Nu ne este convenabil, Europa e slabă, nu trebuiește nimănui decît ei însăși”, continuă să-mi vorbească în rusă. E atît de pornit în­cît cred că ar putea deveni agresiv. „Și atunci ce va fi dacă vor cîștiga europenii?”, îl întreb, încercînd să-mi păstrez vocea neutră. „Răz­boi”, îmi spune aceeași poveste. „Sînt or­ga­nizații extremiste care vor porni revolta. Eu nu am nimic împotrivă, ei îndeplinesc voi­n­ța poporului”, spune de parcă ar fi hipnotizat. Nu reacționez, dar mă gîndesc la miile de fantome ale lui Renato Usatîi care votează acum prin secțiile de votare împotriva unei Moldove europene.

De luni, luminile de Crăciun din centrul Chișinăului vor lumina în albastru sau în roșu. Ziua României va rămîne o sărbătoare sau se va transforma în ziua în care am pierdut speranța unui viitor european.

de Victoria COLESNIC