Tu dăruiești din Crăciun în Paști?

Numai de sărbători ne amintim de semenii noștri chinuiți de soartă. Parcă ne izbește un val de simpatie în creștet și atunci ne îndreptăm cu mic și mare către copii bolnavi, abandonați sau necăjiți. Parcă ne trăsnește un fulger de bunătate în inimă și ne-apucă durerea pentru neajunsurile celuilalt aflat în momente grele, chinuitoare. Deodată, de peste ochi ni se ridică un văl greu și dinaintea noastră stau aliniate familiile nevoiașe măcinate de neajunsuri mărunte. Le spunem generic „defavorizații” din cutare loc, de parcă numai de două-trei ori pe an nu au ce mînca sau îmbrăca.

Oare copiii și familiile sărace de la Țibănești, Rediu, Mădîrjac sau Hadîmbu s-au trezit azi, dis-de-dimineață, fără nimic în tigaie, în timp ce ieri și zilele trecute aveau în cămară purcei umpluți și viței la proțap? Sînt sigură că nici nu le-au simțit mirosul de curînd, poate doar peste gard la vecinii mai avuți. Oamenii, copiii sau familiile care ajung în atenția noastră de Crăciun și de Paște văd un codru de pîine dintr-o sărbătoare în alta și atunci trag de el măcar trei-patru zile. Cum ar fi ca bunătatea să ne viziteze mai des și să ne uităm la ei și în alte zile obișnuite de peste an? De pildă, pe la mijlocul lunii februarie, cînd gerul le încolțește odaia sau în aprilie cînd, dacă dă dezghețul, casa din chirpici stă să li se surpe.

Și în mijlocul verii, cînd ziua e lungă ca de post, le-ar prinde bine un bănuț sau niște alimente proaspete, iar toamna cînd sună clopoțelul o pereche de pantaloni noi și o bluză din bazar le-ar aduce mai multă bucurie decît „Moșul” însuși. Nu zic să-i luăm în brațe, pentru că ar însemna să-i încurajăm să aștepte în permanență să le sară cineva în ajutor, dar nici să-i aducem pe scenele mari din Iași doar atunci cînd la geam bate „spiritul Crăciunului” sau cel al Paștelui. Voi cum v-ați simți dacă vecinul sau prietenii v-ar saluta din An în Paște? Ca niște scamatorii scoase din pălărie pentru ca rutina să nu mai fie așa de apăsătoare?

Prin urmare, zic să ne amintim mai des de oamenii necăjiți și să nu-i punem pe afiș doar atunci cînd bat clopotele ca să anunțe mari sărbători ale creștinătății. În tot timpul anului și ei și copiii internați pe secția de oncologie de la Spitalul de Copiii „Sfînta Maria” și adulții de la Institutul Regional de Oncologie din Iași – despre care văd că e la modă să fie vizitată în această perioadă – se află în același loc și au aceleași nevoi cu care noi empatizăm abia în al 24 ceas. Cu puțin înainte de 25 decembrie.