De gardă pe două fronturi
Navighează pe-o pagină de carte 12 ianuarie 2015 Niciun comentariu la De gardă pe două fronturi 13Irfan Orga, narator şi personaj al textului surprinde o lume aflată la graniţa dintre tradiţie şi modernitate. Vechile obiceiuri care au condus moralitatea otomanilor încep să se stingă în faţa unei noi forme de guvernămînt: republica. Propulsarea Turciei în lumea modernă a zdruncinat întreaga societate şi activităţile sale de zi cu zi. Cartea prezintă povestea reală a unei familii din timpului războiului şi obstacolele cu care se confruntă în încercarea de a supravieţui. Dinamismul este dat de puţinele momente în care personajele dialoghează, dar şi de modul cursiv şi alert în care este prezentată înlănţuirea faptelor. Pe vremea cînd locuia cu părinţii în casa bunicilor, Irfan Orga trăia cu sunetul Bosforului şi imaginea soarelui dogoritor ascunzîndu-se în apele rîului, cu impresia naivă specifică celor cinci ani că nimic nu se poate schimba.
Istoria Istanbulului se reflectă în „Portretul unei familii turceşti” cu etapele şi decăderile ei. Pe parcursul cărţii, cele două istorii, a familiei şi a ţării, se desfăşoară paralel şi este conturată dezintegrarea unui imperiu şi instaurarea republicii. Momentul alăturării Imperiului Otoman Germaniei în Primul Război Mondial este unul decisiv care are urmări majore: drepturile femeilor, interdicția de a mai purta fes, obligația de a purta pălărie europeană, solicitarea de a lăsa deoparte vălul, trecerea la alfabetul latin, laicizarea republicii. Războiul apasă crunt pe spatele familiei Orga, iar de la avuţie trec la sărăcie, fiind nevoiţi să concedieze ajutoarele din casă, să vîndă afacerile de familie şi să facă provizii.
Femeia începe să îşi conştientizeze drepturile şi să se sustragă vechii tradiţii otomane. Mama lui Irfan ilustrează acest tip de femeie, iar prin îndrăzneala de care dă dovadă stîrneşte revoltă în rîndul oamenilor. Decizia acesteia de a renunţa la văl o intrigă pe soacra sa, dar şi pe ceilalţi: „A doua zi, cînd mama s-a dus la Beyoglu cu chipul ei drăguț descoperit în văzul lumii, a fost bătută cu pietre de niște copii și s-a ales cu o tăietură urîtă la cap.” O altă tipologie pe care o regăsim în scrierile autorului sub chipul bunicii sale, este aceea a femeii autoritare, care controlează şi ştie tot. Războiul aduce cu el şi schimbarea greu acceptată de oamenii de rînd ai Turciei. Să şteargă obiceiurile învăţate şi transmise din generaţie în generaţie nu este un lucru văzut cu ochi buni de otomani, iar modificarea convingerilor acestora stîrneşte dincolo de războiul dintre ţări, o luptă între oameni.
Adaugă un comentariu