Rătăciți pe drumuri forestiere

De la depărtare văd că drumu­ri­le forestiere din Ibănești Pădure din Mureș duc spre terenuri îm­pădurite cu brazi înalți, dar traseul care este la fel de șerpuit ca Pârâul Secuieu te îndrumă spre o fostă pă­du­re. Pînă la Lăpușna, unde se află castelul de vînătoare care a fost a lui Nicolae Ceaușescu, am văzut opt drumuri forestiere. Clădirea es­te construită în totalitate din lemn. Pereții, acoperișul, balconul, balus­tra­da, băncile din curte, toate sînt fă­cute din același material lăcuit, doar un hîrleț și o lopată din fier sau tablă vopsite cu verde stau agă­ta­țe de un perete în fața grajdului. Castelul este aproape abandonat. Porțile „din spate” sînt larg deschise și poate să intre cine vrea, fără să plătească un bilet sau să fie acolo un ghid. Curtea este un loc numai bun unde să își întorci mașina și să cobori pentru că urcatul nu este foarte ușor, mai ales iarna, pentru că drumul este abrupt și nici nu este bun.

În curtea mare au mai fost construite și alte căsuțe unde turiști și localnicii pot să servească un ceai sau să se relaxeze jucînd biliard. Toate sînt construite din lemn de brad și molid. Privindu-le am înțeles unde sînt copacii care lipsesc de pe mai multe dealuri din preajmă. Butucii care au mai rămas în acele locuri sînt acoperite de crengi uscate, care la rîndul lor sînt acoperite cu zăpadă. Nu am mers mai departe, dar pînă acolo aproape că ne-am împiedicat de trunchiuri de copaci ce zăceau pe marginea drumului. Tot acolo erau abandonate și căruțe pline cu trunchiuri de copaci legate bine cu sfoară groasă.

Pe unul din drumurile forestiere de pe partea stîngă a traseului către Lă­puș­na un grup de oameni au început să petreacă. Butucii sînt folosiți pe post de mese sau scaune, chiar dacă nu sînt prea înalți. Focul a fost aprins pentru grătar și crengile înghețate sînt rupte și aruncate peste cărbuni, totul ca micii să se facă așa cum trebuie. Pentru focul de tabără pe care vor să-l facă poate o să mai taie un copac.