Basarabeanca ce îmbracă oamenii cu tablouri
Povești fără timbru 9 martie 2015 Niciun comentariu la Basarabeanca ce îmbracă oamenii cu tablouri 362Într-o casă pe un vîrf de deal, urcînd treptele de lemn, o fată cu părul șaten, ars puțin de soare și ochii mari, verzi îmi zîmbește. Are un glas plăcut, liniștit, dar timbrul vocii denotă emoțiile pe care încearcă să le ascundă. Uneori se pierde cînd răscolește prin amintiri, dar cuvintele vin de la sine. O cheamă Irina Madan, a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, specializarea Designer vestimentar. După multe schițe și ore de muncă orașul venețian a inspirat-o să-și creeze prima colecție de haine, iar anul acesta și-a prezentat-o pe cea de-a treia în Londra.
Irina imprimă pe stofă portrete, pasări, animalele sau florile preferate, o casă sau o țărăncuță, precum și elemente tradiționale pe care ulterior le stilizează după preferințe. Nu e de ajuns să ia penița în mînă, „pentru a crea ceva nou trebuie să fiu sigură că am acea stare și vreau să pictez, am nevoie de inspirație”, îmi povestește Irina. Apoi începe pictura propriu-zisă. Imaginația se desenează cu pensule naturale de diferite dimensiuni și culori speciale utilizate pentru pictura pe haine. Folosește bumbacul alb, tricotajul, mici elemente de piele și dantelă croșetată pentru ca pictura să capete formele unei rochii sau bluze. Cel mai important e desenul, iar acul și ața vin mai tîrziu. „Timpul pe care mi-l ia confecționarea unei ținute depinde de starea mea emoțională și de urgență. Am nevoie de două – trei zile, cînd mă expun la maximum, iar în mod normal termin o lucrare într-o săptămînă”, spune tînăra designer. Lucrează concomitent la mai multe ținute, comenzile sînt personalizate sau inspirate din colecțiile ei.
Veneția pictată în nuanțe tradiționale
„Povestea picturilor pe care le îmbrac a început cu prima colecție pe care am creat-o în anul al patrulea, cînd lucram la colecția pentru licență.” Irina îmi povestește cu entuziasm că dorea să obțină o stofă mai interesantă, însă magazinele nu îi puteau oferi ceea ce visa. Dintr-o încercare a început să picteze orașul venețian, orașul ei preferat, care „este foarte colorat și mă inspiră prin tot ce reprezintă acesta”. Îmi povestește despre Veneția privind spre peretele unde are înrămate diplomele de la diferite concursuri naționale și internaționale. A creat cinci ținute care făceau parte din colecția denumită Burano, titlu provenit de la denumirea unei mici insule din vecinătatea Veneției. „Am preluat gama de culori din acest oraș deoarece acesta atrage, în primul rînd, prin casele pictate în culori puternice ca bleu, roșu, turcoaz, maro și bordo”, adaugă aceasta privind întruna spre peretele înțesat cu diplome.
Cu toate că Veneția este orașul ei preferat, l-a vizitat doar o singură dată după ce a creat prima sa colecție. A plecat cu fratele ei Victor prin intermediul unei agenții de turism, singura modalitate de a păși în orașul ce o inspiră. „Am avut probleme cu viza, dar a meritat. Pînă acum nu am cunoscut niciun loc care să mă impresioneze atît de mult. M-am regăsit în acest oraș”, spune tînăra cu ochii verzi ca de smarald. A călătorit mult, dar nici Panama, Moscova, Florența, Milano, Verona, Monaco, Budapesta, Strasbourg, Bruxelles, Luxemburg, Rotterdam, Schweinfurt, Frankfurt pe Main, Florida sau Praga nu o atrag atît de mult cum o fac culorile de bleu, roșu și maro a micilor căsuțe de pe insula italiană. „Am stat în Veneția doar șase ore, după ce am mers șapte zile vizitînd alte orașe din Europa”, spune cu regret Irina, iar după ce pronunță cuvintele „trebuie să mă întorc” pe față își face loc din nou acea seninătate cu care m-a întîmpinat pe scări.
După ce și-a prezentat colecția realizată pentru licență, a urmat o perioadă moartă în care nu a avut comenzi. „Am vrut să merg la Cluj-Napoca să îmi continui studiile, să fac masteratul în designer vestimentar. După ce am dat examenul de intrare am aflat că m-au pus la taxă deoarece sînt basarabeancă.” Mîinile și picioarele le ține încrucișate și privește haotic prin camera roz palid. S-a întors în Basarabia pentru că bugetul familiei nu îi permitea să continuie studiile în România, iar după întoarcere a plecat în octombrie 2013 împreună cu cîțiva profesori de la Academia de Arte și cîteva colege în Donețk, Ucraina. A participat la Festivalul „Textil și modă” unde a primit premiul Folk. „Acest lucru m-a motivat, iar cînd m-am întors acasă am avut prima comandă de la o domnișoară originară din România. Aceasta a dorit să îi pictez pe o bluziță portretul”, îmi povestește Irina. Acum își aduce aminte că prima ei lucrare după ce a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice era un autoportret creat, după cum spune ea, din lipsa de ocupație.
„Speram că voi avea comenzi, însă acestea nu veneau. A trebuit să aștept pînă în toamnă.” Privește spre haina pictată care se află deasupra patului. E mîndră de ceea ce a făcut, iar desenul îi aduce aminte de aceasta în fiecare zi.
Defilarea pe scenă
De atunci a avut multe prezentări de modă și a participat la diverse concursuri, însă cea mai caldă amintire rămîne pentru ea prima prezentare care a avut loc atunci cînd a absolvit universitatea. „Ne pregăteam pentru aceasta încă din anul întîi de facultate. Pentru noi, prezentarea era ceva important. A trebuit să muncim mult pentru a ajunge la acel nivel”, îmi spune Irina cu un zîmbet larg. A urmat prezentarea de la Donețk, orașul ei de debut, după cum îl numește tînăra. Nu cunoștea limba rusă sau ucraineană, prin urmare nu putea comunica cu modelele, le vorbea în engleză, însă doar una dintre cele cinci cunoștea limba. Revenind în Republica Moldova, a prezentat aceeași colecție la Festivalul de Modă „ArtPodium” 2013, un concurs internațional al tinerilor designeri unde a și cîștigat. „Era o experiență care și-a lăsat amprenta, în unele momente îmi dădeam seama că m-am autodepășit”, povestește Irina.
Aceasta își aduce aminte de peripeția de care a avut parte „în prima zi cînd așteptam să urc pe scenă mi s-a rupt fermoarul de la rochie. A fost un stres enorm pentru că nu știam cum voi păși. O prietenă a prins-o cu niște bolduri micuțe aranjate frumos de parcă așa era design-ul ținutei mele”. În următorul an, Irina a deschis Festivalul de Modă „ArtPodium” 2014 unde și-a prezentat cea de-a doua colecție, „Lilița”, iar anul acesta și-a prezentat-o pe cea de-a treia în Londra în cadrul evenimentului Art & Fashion – Industry of beauty.
Pe lîngă picturi, desene, croială și lucru cu stofa, Irina făcea în paralel o altă facultate, jurnalismul. „Atunci toată viața mea era concentrată asupra Academiei de Arte și mi-am propus să am o casă de modă, eram foarte ambițioasă, însă eram conștientă că aceasta nu va fi foarte curînd pentru că necesită investiții foarte mari”, îmi explică domnișoara cu ambiții. Îi plăcea și jurnalismul, dorea să își dezvolte abilitățile de comunicare și îi plăcea mult să scrie. „Cunosc situația unui om de artă care nu poate să supraviețuiască doar din această meserie. Părinții, deși mă încurajau, îmi spuneau că pîinea nu o poți cumpăra doar din artă, mai trebuie încă ceva pe lîngă”, povestește Irina. A absolvit cea de a doua facultate anul trecut, iar teza de licență era despre imaginea brandului autohton. Irina spune că are multe planuri de viitor, însă visele precum pictura preferă să le transpună pe stofă. Are peste 90 de haine pictate și cusute, iar acum dorește să obțină drepturile de autor, astfel încît hainele pictate să devină un brand marca Irina Madan.
Adaugă un comentariu