Lupul moralist umblă cu sfaturi în buzunar

Se pare că mesajele moralizatoare din hip-hop-ului anului 2015 ajung doar la inimile adolescenților și studenților din anul I. Ei au umplut Underground Pub vineri,13 martie, pentru fi prezenți la lansarea albumului „Două lumi” a trupei Haarp Cord, formată din Stripes și Dragoș Miron. Au urcat pe scenă și Sișu și Cedryk care i-au încurajat pe cei prezenți „să nu aibă prejudecăți în privința vîrstelor”. Toți au reușit să facă din localul rece de sub pămînt un spațiu intim, în care adolescenții și-au spus în cor crezurile tovărășiei.

Cu un mers mai legănat decît al fetelor de la Căpâlna tinerii fac turul sălii din Underground în aș­teptarea membrilor Haarp Cord. Cu berea în mînă, aceștia par că încă nu au împlinit vîrsta ma­or­atu­lui, se gîndesc la versurile pe care le fredonează trupa din deschidere care trece cu ușurință de la îndemnul lor să-și „arunce părinții pe geam de Anul Nou” la cît este de importantă cartea și că „doar citind poți fi deasupra tuturor”. Nu prea contează versurile cu „atitudine de mahala”, ci mai degrabă felul în care sînt spuse.

Cu cît tonul este mai violent, cu atît și salturile răzlețe în căutarea tavanului sînt mai pro­nunțate. Un cuplu care nu se în­ca­drează în pei­saj se sărută cu foc în fața ochilor critici ale celorlalți care rîd pe sub mustață. În colțul ce­lă­la­lt al clubului trei băieți își fac selfie cu berile puse dinadins în față important este să iasă în prim-plan eti­cheta de pe sticlă.

Într-un minut, sala s-a umplut cu oameni care parcă s-au teleportat de pe Tărîmul de Nicăieri. Stripes și Dragoș Miron pășesc pe scenă încrezători, după care Sișu și apoi Cedryk au venit să-i susțină. Spun cu tărie că nu trebuie să existe pre­judecăți în ceea ce privește vîrsta și că ei nu vor decît să-i susțină pe ceilalți doi băieți din brigadă stri­gînd, „Toți pentru unul, unul pentru toți, Toți pentru unul, unul pentru toți!” zguduind toată sala. Brusc toți își îmbrățișează prietenii și trăiesc intens sentimentul de to­vărășie insuflat de trupă ca și cum au spus o formulă magică.

Și cînd credeai că această des­tăi­nuire s-a încheiat, un grup de băieți din fața scenei au vrut să aibă ultimul cuvînt și au mai rostit încă o dată acea formulă. Stripes și Dragoș Miron, acum mai timizi în gesturi, vin pe muchia scenei și re­ci­tă versuri răspicat „Să nu răs­punzi la che­ma­re/ Că un nou impact ar fi o devastare mai mare/ Și știu că și pe tine te doare/ Da’ un nou impact ar fi o devastare mai mare.”

Tango pe ritm de Hip-Hop

În contrast, un băiat care îm­pru­mută pașii dintr-un maraton de tan­go ține mîinile ca și cum ar strînge la piept o parteneră ima­gi­nară și înconjoară în pași de dans toată sala restul oamenilor dis­pă­rînd ins­tan­ta­neu. Nici nu observă că în de­fi­la­rea lui mai îmbrîncește per­soane care îi a­runcă priviri încruntate care ar sfida și un leu gata de vînat. Pa­șii lui i-au molipsit și pe alții, dar care doar îi mimează stînd pe loc. Pe de altă parte, membrii trupei se plimbă de la un capăt la altul al scenei cu pașii apăsați și din cînd în cînd îți lasă impresia că în sinea lor con­tem­plează. Pentru ei nu mai contează drogurile sau „băiețiile” găștilor, ci problemele fundamentale ale e­xis­tenței umane și cele ale societății românești, astfel că încear­că să-i facă și pe cei prezenți să simtă că România „este cel mai frumos loc de pe pămînt” sau că „ suferința te face campion”.

Sișu, cu o energie mo­lipsitoare, cîntă cu ochii închiși și sare în ritmul basului de pe fundal în timp ce strînge mîinile celor aflați în fața scenei, și astfel îi făce și pe ceilalți să se încarce cu energie. Versurile „Fratele vrea să mai vadă odată ce­rul/ Fără să mai vadă fieru/ Vrea doar o șansă, la viață, la masă, aca­să” îi provoacă pe cei prezenți să-și etaleze calitățile vocale într-un cor. Și pentru că toată lumea este în extaz la auzul melodiei lui Sișu „Fil­me ” tresar ca și cum aceasta le mîn­gîie suflețelul. Cu ochii închiși și cu mîinile în aer tinerii aprobă fiecare vers din cap simțindu-i prin sînge mesajul astfel că toți iau parte la aceeași scenografie „Ai putea fi Vivien Leigh astă seară/ Zici că e Sahara ce caldură e afară / Lumini, mo­tor, acțiune permite-mi să regi­zez/ Am în cap cîteva filme role pline, scene bine”.

Un băiat care îmbrățișa scena a ți­nut pe tot parcursul concertului în mîna ridicată trei CD-uri să le va­dă ceilalți, dar mai ales membrii trupei Haarp Cord. Nu este băgat în seamă decît atunci cînd, printr-un gest disperat, s-a urcat pe scenă să fie cît mai aproape de trupă. Bodyguard-ul de doi metri l-a dezlipit pe tînăr împingîndu-l brutal de pe scenă. Cu coada între pici­oa­re și dezamăgiți, se îndepărtează de ochii indiferenți ai trupei.