Mi-e dor de Hagi și ai lui

Nimic nu se compară cu o calificare la un turneu final. Cel puțin pînă azi, cînd reușita lui Ior­dă­nes­cu a născut iar euforia vremurilor vechi. Doar că pentru altii, printre care mă număr, Franța 2016 nu sea­­mănă nici pe departe cu ce a fost. Cu serile magice ale Ge­ne­ra­ți­ei de Aur. Cu serile acelea care ne dă­deau fluturi în stomac de emo­ția bu­cu­ri­ei. Și pînă la urmă, nici cu reușita lui Pițurcă din 2008. Teh­nic, lu­cru­ri­le stau așa. Am ieșit teribil de greu, anevoios, dintr-o grupă atît de ușoa­ră. A fost chin ca într-un careu al morții. Acum, sistemul permite și locului 3 calificarea. Dar cel mai important, băieții din echipa asta nici mă­car de-un șpriț de po­mină pare că nu știu s-o pună. N-au sare și piper. Am trăit tot timpul cu im­presia că Franța trage de noi să ne calificăm. Că Franța trage de noi să-i facem o vizita în 2016. Pentru că doar de un sejur de agrement pentru tricolori pare că vom avea parte în țara lui Platini.

Toată lumea vorbește despre faze superioare la Euro. Mi-e greu să cred că ne vom schimba pînă atunci. Un singur exemplu. Decla­ra­ția lui Chipciu după meciul cu Grecia: „voi v-ați învățat mereu să dăm cîte 3-4 goluri!” Tupeul neaco­perit de fapte al stelistului venea du­pă o secetă de vreo 475 de mi­nu­te fără gol pentru națională. Chipciu a greșit! El nu ni se adresa nouă! Ci suporterilor! Pe care tot ei l-au în­șe­lat în partida contra Fin­lan­dei.

Pe de altă parte, avem impresia mereu că sîntem mai buni decît alții. Poate că e greșit să gîndim așa. Poate că a venit vremea să ci­tim altfel echipa națională. Într-o altă cheie. Adică să ne obișnuim cu ideea că jucători ca Ilie Du­mi­tres­cu, Gheorghe Hagi, Dan Petrescu, Gică Popescu sau Gabi Balint n-o să mai avem. Și atunci, trebuie să ne decidem: adică nu vom obosi și-l vom căuta neîncetat pe noul Gheor­ghe Hagi sau sîntem îngă­du­­i­tori și acceptăm niște jucători care fac sărbătoare națională după o vic­torie cu Insulele Feroe? Eu fac par­te din prima categorie!! Voi??

Text scris de Decebal Rădulescu, jurnalist gsp.ro