„Aroganța și lăcomia fără măsură i-au jucat feste lui Vlad Filat”

Ce efecte are arestarea lui Vlad Filat asupra scenei politice de la Chișinău?

Efectul e de bulversare generală. Arestarea liderului Partidului Liberal Democrat – principala forță politică din actuala coaliție de guvernămînt de la Chișinău –, pe lîngă modul extrem de discutabil, abuziv în care s-a produs (a fost o înscenare tipică, asupra căreia nu mai insist), încalcă între altele un principiu sacrosanct în politica moldoveană de după 1991, o regulă moștenită din epoca sovietică, și anume: niciodată, în nicio împrejurare, membrii corporației aflate în fruntea statului, numită convențional „clasă politică”, nu au fost deferiți justiției, nu au fost trimiși după gratii, nu au executat termene de pedeapsă (or asta îl paște pe Vlad Filat). Dacă mai erau unii dintre ei scoși din joc, treceau în spate, cedau primele poziții, renunțau la funcții – cum s-a și întîmplat în Republica Moldova după criza din ianuarie-martie 2013. Atunci scandalul prilejuit de vînătoarea criminală din Pădurea Domnească i-a obligat pe politicienii de prim-rang, mă refer la Vlad Filat, Marian Lupu și Vlad Plahotniuc, să-și părăsească posturile pe care le ocupau: primul pe cel de prim-ministru, al doilea pe cel de speaker și al treilea pe cel de prim-vicespeaker al parlamentului. Deși această repliere forțată le-a rănit orgoliul, jocurile tot ei au continuat să le facă, și întîi de toate „păpușarul” Plahotniuc, cum avea să se vadă tot mai limpede în perioada ce a urmat. Vorbeam, așadar, despre un pact de neagresiune, despre omerta, despre convenții unanim acceptate, proprii mai degrabă lumii interlope. De data aceasta înțelegerile acestea inter-clanuri au fost sparte ca urmare a unor împrejurări imposibil de ignorat: presiunile protestatarilor din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău și indignarea populară provocată de furtul celebrului deja miliard de dolari. Cineva (Plahotniuc) n-a rezistat și a dat ordin să se treacă la acțiune, în momentul cînd altcineva (Filat) se hotărîse să ceară demiterea șefilor instituțiilor de forță: procurorul general și directorul CNA.

A urmat arestarea președintelui liberal-democrat (un om cu multe păcate, dar care trebuie judecate de o instanță independentă, nu de una care acționează la comanda rivalilor săi politici), apoi revolta camarazilor de partid ai lui Filat, în frunte cu premierul Valeriu Streleț, care au pus un ultimatum Partidului Democrat: eliminarea din funcție a acelorași personaje compromise. A venit imediat amenințarea PD-ului că s-ar putea să susțină moțiunea de cenzură împotriva guvernului Streleț, înaintată de socialiștii lui Dodon și de comuniștii lui Voronin, și să creeze cu aceștia o altă majoritate parlamentară. Pe scurt, un război total, cel puțin pînă în acest moment.

Cum este această acțiune văzută în rîndul societății civile?

Arestarea lui Vlad Filat a produs reacții diferite în rîndurile populației. Aroganța și lăcomia fără măsură i-au jucat festa președintelui PLDM, mai ales în condițiile penuriei uriașe din Moldova. Societatea civilă, cetățeni lucizi și informați, însă, nu se pot înșela: este o răzbunare politică, o reglare de conturi. O dată cu încarcerarea lui Filat, rămîne un singur oligarh care domină totul, iar drumul european al Moldovei e în mare pericol.

Este lupta anticorupție din Moldova atît de eficientă pe cît ar trebui să fie?

Este așa cum am spus, cum se vede din dezastrul instaurat în Moldova, o mimare. Arestul sonor al lui Filat a fost făcut pentru a impresiona publicul, pentru a răspunde unor așteptări ale partenerilor, ale finanțatorilor occidentali. O autentică luptă anticorupție se poate face doar cu instituții independente, ceea ce nu e cazul la noi. Atît procuratura generală, cît și CNA sînt subordonate politic și toată lumea indică spre Partidul Democrat al oligarhului Plahotniuc.

În ce măsură este această arestare rezultatul unei bătălii politice pierdute?

Se poate afirma că prin această arestare, Vlad Filat și PLDM au pierdut confruntarea lungă, surdă cu Plahotniuc și PD. Probabil vom asista la acte de corupere și șantaj ale PD la adresa liberal-democraților, pentru a le anihila ultima împotrivire. Pentru că ceilalți colegi de Alianță, mă refer la PL-iștii lui Mihai Ghimpu, de mult s-au predat cu arme și bagaje „păpușarului”.

Care este miza cea mare a „războiului dintre cei doi Vlazi” și ce efecte produce această luptă?

Miza luptei este supremația politică și economică. Abia strînși la perete, amenințați cu dezmembrarea, cu alte arestări, PLDM și-a însușit principalele revendicări ale Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”, care protestează de circa o jumătate de an la Chișinău. Opțiunea politică pro-europeană a slăbit vertiginos, și mă gîndesc că marea armată de alegători care au votat PLDM-ul – partid intens demonizat odată cu arestarea lui Filat – rămîne acum fără o forță politică credibilă, oamenii nu au pentru cine vota, e un electorat orfan… O avem pe Maia Sandu, fosta ministră a Educației, propusă, în iulie, de PLDM la funcția de prim-ministru și respinsă cu hotărîre de PD și PL, tocmai pentru că se arătase intransigentă față de stilul de guvernare de pînă atunci, decisă să lupte cu corupția. Mulți o văd pe bună dreptate drept un lider potențial al unei noi forțe politice pro-occidentale și pro-românești. Dar pînă cînd un nou partid se va constitui, s-ar putea să mai traversăm niște hectare de deșert post-comunist.

În hora politicii cu justiția a intrat acum şi biserica, cerînd plasarea lui Vlad Filat în arest la domiciliu. Cum schimbă implicarea bisericii în această problemă regulile jocului?

Implicarea bisericii în treburile justiției, biserica al cărei conducător, mitropolitul Vladimir Cantarean, supranumit „mitropolitul-mercedes”, pentru că tocmai și-a cumpărat un bolit impozant și foarte scump, este una hazlie, comică. Biserica nu s-a implicat deloc în viața societății, toată lumea vorbește că statul e capturat și că se fură… „în draci”, dar biserica ignoră această realitate și face alianțe conjuncturale profitabile pentru a-și spori averile și influența. Biserica nu desfășoară proiecte sociale, și avem sate părăsite, oameni bolnavi, disperați, mii de copii fără părinți – un larg cîmp de activitate pentru Biserică, dacă ar dori să fie un sprijin pentru cei nevoiași. Or, BOM-ul tocmai acum se manifestă, sărind să apere un politician reținut pentru corupție. În plus, cum e subordonată Moscovei, „Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove” nu are credibilitate, e plină de kgb-iști, așa încît soarta Basarabiei cred că e ultimul lucru care o interesează. Mă refer la conducerea instituției, nu la clericii de rînd, nu generalizez.

Ce credeți că se va întîmpla cu Vlad Plahotniuc, care este și el bănuit că ar fi implicat în „jaful secolului”?

Deocamdată nu i se întîmplă nimic, pentru că el conduce operațiunile anticorupție, așa se spune la Chișinău. Se va întîmpla ceva cu Plahotniuc sau măcar va fi luat la întrebări cînd în Basarabia vom avea o justiție independentă și vor fi puse pe rol sutele (poate miile) de dosare care zac la Procuratură și la CNA. Or, Plahotniuc tocmai cu asta se laudă: că nu i s-a deschis niciun dosar. Este, pînă la proba contrarie, un „oligarh imaculat”.

Cum vi se pare modul în care sînt reflectate în presa românească situația politică din Basarabia și arestarea lui Filat?

Sînt cîțiva comentatori foarte buni ai fenomenului politic basarabean și ai celui estic în general: Armand Goșu, Cristian Ghinea, Sorin Ioniță, Teodor Baconschi, Dan Dungaciu, Iulian Chifu, Valentin Naumescu. Dar e o listă prea scurtă. Nu toți cei care mai scriu sporadic despre Basarabia au temele la zi, așa cum te-ai fi așteptat, de vreme ce Basarabia este una dintre marile priorități, declarate oficial, ale României. Moldova are nevoie de privirea critică și competentă a presei române. Este nefiresc ca interesul pentru statul dintre Prut și Nistru să se manifeste doar cu ocazia unui nou dezastru. Mi-aș dori ca Moldova să fie un subiect abordat constant și cu seriozitate în presa românească, pentru că avem o situație foarte complicată acolo – nu o poți expedia cu o etichetă, nu-i poți pune un diagnostic grăbit și superficial. Ar fi bine să se evite partizanatele politice, pentru că ne-am tot ars după 1991 cu diverși „luptători pentru românism”, care ne-au lăsat cu ochii în soare. Judecata să se bazeze pe faptele politicienilor moldoveni, nu pe sloganele și declarațiile lor.

În oscilația continuă între est și vest a Republicii Moldova cine are de spus ultimul cuvînt și ce trebuie făcut ca aceasta să fie stopată?

Ultimul cuvînt încă nu l-a spus nimeni. Mi-aș dori mult ca oscilarea aceasta, care provoacă atîta suferință, să se termine odată și balanța să se încline definitiv către România, către Europa. Cine va face investiții economice și politice pe termen lung în Republica Moldova, acela va avea ultimul cuvînt în destul românilor dintre Prut și Nistru.

Cum ar putea ajuta România Republica Moldova ca aceasta să rămînă pe un drum european?

Prin investiții economice și proiecte de infrastructură, de energie și transport: poduri peste Prut, autostrăzi, cale ferată cu ecartament european, gazoduct, rețele electrice interconectate. Prin contribuția la întărirea și dezvoltarea unor instituții independente și eficiente. Dar mai ales, prin asistență și susținere pentru societatea din Republica Moldova, nu pentru clasa politică – aceasta e influențabilă, coruptibilă și trădătoare. Trebuie dezvoltat spiritul critic, spiritul civic, adică europenizarea Republicii Moldova. Un detaliu foarte important: degeaba sporim numărul burselor pentru tinerii din Moldova, dacă nu reușim să schimbăm realitățile din stînga Prutului. Acești tineri nu sînt motivați să revină acasă, ei rămîn în România, pleacă în Occident. Și încă ceva. Vorbind despre cultură: trebuie susținute proiecte consistente, oamenii care și-au demonstrat valoarea și deci și patriotismul. Proiectele culturale ale României în Basarabia trebuie să fie constante, să nu fie abandonate o dată cu schimbarea puterii politice la București, cum s-a întîmplat în 2013, la ICR, cînd totul a fost blocat, pentru că așa a considerat teoreticianul caloriferului transilvănean. Basarabia este cauza națională a tuturor românilor,indiferent de opțiunile lor politice interne.

Interviu cu Vitalie Ciobanu, redactor-șef al revistei „Contrafort” și comentator la Radio Europa Liberă