Moldova, carte de vizită

„- Ați auzit de România, Transilvania, Dracula? – Aha. – Dar de Ucraina, Cernobîl, știți? – Da. – Ei bine, Moldova se află exact între aceste două țări, fix între vampiri și dezastru nuclear.” Așa le povesteam americanilor despre locul în care m-am născut, Moldova. Acum cinci-șase ani era simplu, puteai să-i numeri pe degetele de la o mînă pe cei care aveau idee pe ce continent se află țara mea pe hartă. Pentru ei, Moldova nu se asocia cu nici un fel de mîncare, nici un monument istoric sau un dans deocheat. Un domn dintr-un magazin de biciclete din Barcelona, glumeț și vorbăreț, mi-a spus ca a auzit el de Moldova, dar n-a fost niciodată în America de Sud. „Să vă duceți!”, i-am răspuns eu cu încredere. Totuși, nu cred că aș fi un ambasador prost, știu să fac plăcinte bune, mămăligă fără boțuri și după un pahar de vin bun de casă o să-i impun pe toți cei de la masă care nu vorbesc românește să se uite cum se încing în horă dasatorii de la ansamblul „Joc”, pe „Ciocârlia” lui George Enescu. Programul cultural culminează, de obicei, cu Zdob și Zdub.

Numai că, de ceva timp, cuvîntul „Moldova” a început să capete o formă stranie în capul străinilor. Încet, încet, o țară-fantomă, care exista doar în Abecedarul școlarilor și în manualele de geografie, a apărut în The New York Times, apoi la BBC, CNN, The Atlantic și tot așa. La început ne-am bucurat: any publicity is good publicity, zic americanii. Apoi, toate știrile proaste care au început să curgă despre Moldova nu mai puteau fi astupate de toate sarmalele și participările de la Eurovision din lume. Câțiva spanioli mi-au spus că știu de Moldova, că e o țară mică, dar s-a furat un miliard de euro de acolo, iar cel care a făcut-o a devenit primar în unul din orașele noastre. Un neamț pe care l-am întâlnit în tren citise recent că între Prut și Nistru înflorește traficul ilegal de substanțe radioactive. „Oh, sînteți următoarea Crimee, Putin a pus ochiul pe voi”, mi-a mai spus un american. „La voi s-a răsturnat o cisternă cu rahat la sediul unui partid, nu?” La noi.

Așa se vorbește acum despre Moldova. Ca despre cea mai cuminte fată din liceu, pe care nu o cunoștea nimeni, până în momentul în care au apărut pe Facebook poze cu ea într-un club, ținând strâns la piept o sticlă de votcă. Vor trece anii, fata își va reveni și va avea parte de liniște, familie, poate chiar o carieră, dar pentru toți cei din liceu ea va rămâne mereu fata cu sticla de votcă în brațe. Is any publicity good publicity?

de Anastasia CONDRUC, senior-editor