Plimbare în litera D

Te-ai blocat în dex la litera D. Oricum ți-e frică să miș­ti mouse-ul și s-ajungi în cine știe ce alt articol, așa că repeți: decență, democrație, doliu – asta-i ordinea în ca­re le găsești, dar nu asta-i ordinea în care te-ai arun­cat în ele fără să-nțelegi mare lucru.

Îți proptești capul într-una dintre mîini și-aștepți ca mintea ta să priceapă ceva dintr-un maldăr de păreri, de fețe care-și mișcă buzele în încercări de-a articula ce­va și de imagini. Te-aștepți ca toate să fie verificate și tu să n-ai mare lucru de făcut. Să vezi totul explicat. Să ci­teș­ti și să-nțelegi din prima ce-au alții de făcut sau, Doam­ne ferește, ce-ai mai avea și tu. Dar ignoră ultima va­ri­an­tă. Revenind, vezi că habar n-ai de ce aceeași po­ves­te se transformă de la o clipire la alta în ceva total schim­bat și vezi că rolul celor care-ar fi trebuit să-ți arate ce și cum să faci s-a cam dizolvat. Oameni te lovesc pes­te retină cu informații de-acolo, chiar din mijlocul stră­zii și haina presei ajunge să fie purtată, din ce în ce mai ruptă, chiar de fiecare curios care vrea s-o probeze.

Nu știi ce-i credibil și simți că toate lucrurile noi se-adună în jurul tău ca niște nisipuri mișcătoare. Trans­ferul de la senzațional la realitate pare să nu fi fost fă­cut niciodată și-o transpunere bruscă a lor te-a aruncat, fără să știi cum și cînd, în afara oricărei actualități con­vingătoare. Ești lipit de mediul ăsta și-o desprindere, chiar și de scurtă durată, te-ar adăuga pe-un catastif al neîntîmplării sociale pe care, între noi fie vorba, ți-ai mai dori din cînd în cînd să te-odihnești.

Respiră, la un click distanță mai găsești un cuvînt. În­cepe tot cu litera D și se holbează la tine din toate păr­țile: monitor, ziar, stradă – demisie. A presei n-a ce­rut-o nimeni încă. Au concediat-o înainte toți, fără să știe si­gur dacă vor să-și păzească mințile singuri de-acum încolo.