Firimituri pentru popor

Închipuiți-vă că în urmă cu două săptămîni purtați un dialog cu cineva care vă oferă frînturi din viitorul apropiat. Va cădea Guvernul, vor înceta coloanele oficiale ale lui Gabriel Oprea, Ponta nu se va mai preocupa decît de lupta sa cu justiția și nu de cea cu poporul, din fotoliul de prim-ministru. Iohannis va chema societatea civilă la negocieri. Există posibilitatea mare ca România să aibă un Guvern tehnocrat, de profesioniști. În stradă au ieșit zeci de mii de oameni care au provocat un răsunet atît de mare încît există ecouri de reformare nu doar la nivelul întregii clase politice, ci și la nivelul Patriarhiei Române.

Sună frumos nu? Nimeni nu și-ar fi închipuit că un bulgăre născut în Colectiv se va rostogoli atît de puternic încît să devină, astăzi, avalanșă. Și cel mai probabil, dacă v-ați fi regăsit, în urmă cu două săptămîni, în față cu cineva care vă va spune aceste lucruri, nu doar că nu l-ați fi crezut, dar i-ați fi spus că își bate joc de voi. Însă haideți să încercăm o distanțare de toate lucrurile care s-au întîmplat în această perioadă, că sînt mult prea fierbinți pentru a fi analizate cu mintea limpede.

S-a schimbat atît de mult România acum încît să ne retragem de pe străzi în căldura caselor noastre? Păi să vedem. A căzut Guvernul, prin depunerea mandatului de către fostul prim-ministru Victor Ponta. O decizie luată și la presiunea străzii – e limpede că altfel nu s-ar fi întîmplat – dar o decizie cu două tăișuri, una în stil domino, luată pentru că Oprea nu a vrut să plece de unul singur. Ponta, un parlamentar compromis, fără cuvînt în fața propriului partid, ale cărui zile erau oricum numărate în funcția de prim-ministru, s-ar putea să se dovedească, în timp, că a fost „sacrificat” pentru ca actuala coaliție să iasă cu fruntea sus de la guvernare. În spatele lozincilor „n-am putut să nu ascultăm vocea străzii” se ascund o serie de compromisuri și atente calcule politice, nu concesii în favoarea protestatarilor.

Apoi, manevra lui Iohannis de a chema diferite persoane din „societatea civilă”, care s-au dovedit a fi conducătorii unor ONG-uri sau organizații studențești, aleși probabil de către consilierii prezidențiali, n-a fost nici ea una inspirată. O serie de discuții fără fond, care n-au făcut decît să lase impresia de apropiere a președintelui față de vocea străzii, dar care i-a dezbinat pe cei care protestează, fiindcă nu s-au simțit reprezentați de o mînă de ONG-uri și cîțiva studenți.

În final, cred că singurul cîștig nedisimulat este luarea puterii din mîna generalului Oprea, care se va retrage în bîrlog să-și lingă rănile. Care a ajuns din potențial prim-ministru într-un demisionar fără onoare, fiindcă dacă avea măcar un strop, ar fi plecat demult. Dar probabil că nu mergea nicio coloană oficială în direcția bunului simț.