Încă un plasture smuls

Nici nu fusese încă învestit în funcție, și politicienii deja îi puneau bețe în roate noului Guvern. La 11 noiembrie, plenul Camerei Deputaților a votat propunerea social-democraților de majorare cu 10% a salariilor bugetarilor, propunere care a fost făcută fără un studiu de impact asupra economiei sau măcar cu o idee de unde ar urma să vină acești bani. Această inițiativă are dublu rol. Pe termen scurt, va decredibiliza Guvernul Cioloș în fața unui segment din populație. Deja văd titlurile și comparațiile cu Guvernul Boc, „Ne taie salariile! Ne iau banii!” Pe termen lung, însă, pesediștii deja își fac planurile și, indirect, campanie electorală pentru alegerile de anul viitor, încercînd să ademenească alegători cu aceste zece procente.

Este evident că acest nou Guvern, unul provizoriu, nu poate schimba prea multe. Sistemul românesc, administrația, educația, sănătatea, infrastructura sînt prea putrede ca să poată fi reformate peste noapte. Și da, în termeni administrativi, un an, pînă la alegerile din 2016, e destul de puțin. Într-un interviu din aprilie 2014, Dacian Cioloș explica pentru Revista „Sinteza” cum Uniunii Europene i-au trebuit patru ani pentru a duce la capăt și a implementa reforma Politicii Agricole Comune. Fostul comisar european pentru agricultură a avut atunci ideea de a aduce agricultori de peste tot la discuții, pentru a le asculta problemele și a gîndi soluții în funcție de necesitățile acestora. Ar fi într-adevăr bine să aplice o astfel de gîndire și modului în care cabinetul său va lua deciziile. Însă, cum spuneam, un an e mult prea puțin pentru schimbări durabile și sustenabile.

În același timp, e o ocazie perfectă pentru actuala clasă politică, dinozaurii care se țin cu dinții de putere și care mimează compasiunea și înțelegerea, în declarații în care spun că au înțeles revendicările oamenilor ieșiți în stradă acum trei săptămîni, să arate că un guvern de tehnocrați nu este, de fapt, o soluție viabilă și să convingă alegătorii că tot ei sînt răspunsul la problemele țării. „Le-am dat șansa tehnocraților să arate ce pot și n-au făcut nimic. Noi ne pricepem la politică, noi sîntem alegerea corectă.” Așteptați-vă la acest tip de discurs și primiți-l cu suspiciune, căci e scris și pregătit din timp.

Nu trebuie să fim naivi, noul Guvern este o soluție de criză și, cel mai probabil, nu va reuși să schimbe nimic substanțial. Cu atît mai mult, le va da dinozaurilor destul răgaz pentru a-și pune la punct o meticuloasă strategie de a reveni în față în forță peste un an, trăgîndu-ne înapoi în groapa din care șchiopătînd încercăm să ieșim.