Sub calendarul pierdut
Pastila de după 6 decembrie 2015 Niciun comentariu la Sub calendarul pierdut 15Pe pereţii camerei, fără vreo formă anume, stă atîrnată încă de anul trecut o instalaţie. Jumătate din becuri nu i se mai aprind şi-un cui care-i mai dictează din echilibru a tot căzut din perete de fiecare dată cînd cineva a călcat mai apăsat pe podea.
Scrisorile ascunse sub covor, steluţele rămase prinse de capetele sertarelor şi portocalele încep să-ţi fie nelipsite acasă încă de cum s-a terminat noiembrie. N-ai deloc răbdare, faci trecerea de la strigoi la spiriduşi fără vreun menajament şi-n locul usturoiului din geamuri arunci un spray colorat după un şablon. Dacă-ncerci să te plimbi pe străzi seara, după 1 decembrie, trebuie să te pregăteşti puţin psihic înainte. Ca-ntr-o previziune meteorologică, ar trebui să stea scris mare, deasupra oricărui toc al vreunei uşi: „nu ieşiţi din case după orele 18:00, instalaţiile premature de Crăciun v-ar putea orbi şi nu veţi mai vedea niciodată spiritul sărbătorilor cu aceeaşi ochi!”. Nu scrie. Nu te-avertizează nimeni că dacă-ncepi să vezi steluţe cînd ele n-au ajuns încă prin fulgi, ucizi iarna cu sînge rece şi că dacă începi s-asculţi colinde din mijlocul toamnei, pînă-n Ajunul Crăciunului o să ţi se pară că în fiecare-i o notă asemănătoare cîntecelor pop care răsună din radioul de pe masa din bucătărie.
Dacă-ncepi să repeţi cu voce tare orice lucru, spunea un poem pe care-l ascultam pe repeat zilele trecute, începi să simţi cum pierde, cu fiecare literă, din însufleţire. Cuvintele se golesc şi nici măcar tu nu mai crezi în el cum credeai cînd l-ai articulat pentru prima oară. Aşa şi cu sărbătorile. Dacă-ncepi să rosteşti cu două luni înainte „Vine Crăciunul!”, n-o să-l faci decît să se-mpiedice şi n-o să mai ajungă la tine decît un amestec ciudat de alb, roşu şi verde, care-o să te facă să te-ntrebi dac-ai devenit cumva daltonist pe parcurs, sau dacă nimic deosebit chiar nu se-ntîmplă în jurul tău. n
Adaugă un comentariu