O ultimă șansă
Fără categorie, Scor la pauză 14 decembrie 2015 Niciun comentariu la O ultimă șansă 5Naționala de fotbal a României a trecut în ultima vreme printr-o serie de ironii. Prima dintre ele și probabil cea mai mare a fost clasarea, acum cîteva luni, pe locul al VII-lea mondial pe țări, fără a avea performanțe deosebite și participări notabile la turneele recente de mare anvergură. Pe ultima o trăim acum, după ce s-au extras grupele pentru Euro 2016, jucăm împotriva Franței în meciul de deschidere, iar bună parte din presă a luat-o ca pe o mare onoare pe care o are echipa noastră.
Sîntem în fața unui moment care poate fi istoric, dacă ne asumăm însemnătatea cuvîntului. România are posibilitatea de a face o figură frumoasă la un campionat european în condițiile în care formarea de fotbaliști români este sub orice critică.
Cu excepția academiilor gîndite, construite și conduse de Gică Hagi și Gică Popescu, cluburile mari au ignorat orice normă și bun simț. Copiii se antrenează care-pe-unde-poate, iar așa-numitele formații, echipe, cluburi mari așteaptă ca aceștia să crească în copaci și să poată să îi cumpere, eventual ieftin și pe-un salariu mic.
Acum însă, prin cine știe ce minune, născută din iconițele lui ’nea Puiu, am ajuns la Europene și într-o grupă din care putem spera chiar să ieșim, o performanță pe care n-am mai făcut-o din 2000, deci se vor împlini 16 ani vara viitoare, cînd vom avea „onoarea” de a juca partida de deschidere.
Elveția, Albania și Franța nu sînt echipe imposibil de bătut, iar momentul este istoric dacă ne uităm în ograda noastră – s-ar putea să fie una dintre ultimele șanse pe care le avem.
Dacă dintr-un cumul de motive, financiare sau nu, Hagi n-o să mai poată livra un flux constant de tineri care să fie transformați în fotbaliști de valoare, s-ar putea ca în patru ani, cu cei pe care îi avem acum să ne facem de rușine și în preliminarii.
De aceea trebuie acum, cît încă avem o echipă decentă și o grupă departe de a fi accesibilă dar care ne lasă o speranță (vă mai aduceți aminte în 2008 – Olanda, Italia și Anglia?) putem să scrie un strop de istorie.
Fără o altă minune, peste patru ani s-ar putea să rămînem doar cu televizoarele în brațe.
Adaugă un comentariu