Doar o vorba sa-i mai spunem

Sintem in ’98, inainte de jurnalul de seara. In cinci minute, mai exact 300 de secunde, mult mai putin decit publicitatea, George Pruteanu ne-a dat intilnire cu limba romana. La ora 18:55 fix. Aici nu-i loc de intirzieri. E cazul sa ne instruiasca in ale cuvintelor, "E musai sa incerc sa va toc marunt-marunt, sa va fac mai buni, mai romani, mai frumosi!". Asadar: 3, 2, 1. "Buna seara, vajnici telespectatori!". 

Primele secunde le dedica "genitivului si dativului cu tumbe". Pe ecran defileaza fratele limbii, acordul, care ne aminteste s-avem mare grija la a, al, ai, ale, iar floarea sa nu i-o dam niciodata "la Mirela" si nici "lui Elena", poate doar Ioanei. Urmatoarele 23 secunde sint cele mai dificile. Pruteanu ne recomanda senin lista celor citeva zeci de carti "pe care trebuie sa le cititi neaparat pîna în anul doua mii", intuind bine ca vom ajunge sa ne cumparam o carte dintr-o leafa.

Ne-au mai ramas 208 secunde. Berechet cit sa ne adinceasca in descifrarea unor dictoane latine. Si-am ciulit urechile. "Suna cunoscut, nu? Aproape ca nici nu e nevoie sa va traduc", se aude din difuzoarele televizorului. Dar, pentru ca "cinci minute nu sint un timp pentru filozofie",  revenim hotarit la mai vechii prieteni: "deci"-ul, pleonasmul, accentele, "am decit o problema" si "omul care l-am vazut". Nu uita sa ne reaminteasca sa folosim "saitul", "mausul" si "clicul", ca doar "is ale noastre".

Stam bine cu timpul, iar dupa ce ne mai reaminteste si de cacofonie, mai avem 156 de secunde. Asa ca nu strica sa ne familiarizeze putin cu "niscaiva capodopere ale poeziei universale". Ne recita rar, cu intonatia-i caracteristica, fara sa irosim vremea cu dramatismul. In ultimele 63 de secunde isi face timp si pentru scrisorile noastre, telespectatorii cu intrebari intre "cum e corect" si "nu-i asa ca". Raspunsurile vin, evident, lapidar, ca si pina acum, fara a pierde timpul cu detalii, desi ele erau deliciul nostru. "Va dati seama ca n-am timp sa va citesc numele, dar sper ca v-ati recunoscut plicurile", ne spune zimbind.

"Ultimele secunde" inseamna mereu altceva in emisiunea "Doar o vorba sa-ti mai spun…", asa ca se mai gaseste timp sa ne explice etimologia unor cuvinte, de ce nu, "tramvai" si "tra-la-la". Am mai vrea sa ne mai spuna, recunoastem, dar ora fixa nu ne cruta niciodata. Si nici jurnalul de seara. "Stimati telespectatori, întrucît am terminat introducerea, permiteti-mi sa intru în subiect – mai avem 3000 de miimi de secunda – seara buna,  ne mai vedem". Transmisia s-a-ntrerupt brusc si n-am mai apucat sa stam de vorba "la ceasul frunzelor ruginii" asa cum ne-a promis. S-a stins, lasindu-ne la indemina doar verbele la trecut.

Laura BABAN