Tarantula conduce de pe bancheta din spate

1001 de chipuri Niciun comentariu la Tarantula conduce de pe bancheta din spate 7
Tarantula conduce de pe bancheta din spate

Cezar spune că pentru el taximetria este doar un hobby, la fel ca tot ce face în viață. „Dacă te pornești la muncă cu gîndul că nu-ți place ce faci atunci e timpul să te apuci de altceva”, îmi spune bărbatul rotunjor, de vreo 35 de ani, cu un început de che­lie, avînd aerul unui filosof. E îmbrăcat cu pantaloni „trei sfer­turi” și cu un tricou roz ce se vede de sub hanoracul gri. Ai zice că a împrumutat hainele de la un student ce tocmai a ve­nit din Vamă. Nu suportă altfel de ținute și îmi povestește că a­proape la fel a fost îmbrăcat la biserică la botezul fiicei sale.
Lucrează ca taximetrist de mai bine de zece ani, iar lucru­ri­­le îi merg din ce în ce mai bine, chiar dacă mașinile se în­mul­țesc, iar concurența îi crește în fiecare zi. „Eu mi-am făcut clienții mei și am program zilnic.

De exemplu, în fiecare zi am de dus și de adus de la școală trei copii, în fiecare zi duc la mun­că două doamne. Mi-am făcut banii de benzină pe toată ziua pînă în ora nouă. Restul e profit”, îmi spune cu mîndrie Cezar. Îmi povestește că în urmă cu cîțiva ani lucra și „pe caiet”. Du­cea la școală copiii unei vînzătoare de magazin alimentar, iar de două ori pe lună făcea cumpărături la ea în magazin în contul curselor. Acum copiii au crescut, dar a găsit noi clienți.

Pe lîngă taximetrie, a descoperit de vreo doi ani că-i plac a­nimalele exotice. Și-a construit inițial un acvariu cu pești, iar mai apoi unul dintre clienți, care se ocupă cu creșterea anima­le­lor, i-a vîndut tarantule, broaște țestoase, papagali, dar nu le-a ți­nut pentru mult timp. „Cînd m-a văzut nevasta cu un pă­ian­jen cît pumnul în casă s-a ascuns în baie. Fiică-mea în schimb vo­ia să-l mîngîie. Se vede că seamănă cu taică-său”. Așa că, de gura nevestei, nu poate să le țină în casă prea mult timp. Suficient cît să găsească un cumpărător și să scoată ceva bani în plus.

Și cum două hobby-uri nu sînt suficiente pentru Cezar, a­cesta și l-a descoperit și pe al treilea atunci cînd a plecat la fra­tele său în Italia. Acesta are o mică firmă de construcții, spe­ci­alizată pe finisări interioare. A stat două luni într-o vară și a fu­rat meseria de la el. „Mi-am renovat singur toată casa. Mi-am făcut tot felul de corpuri din rigips, mi-am montat spoturi, mi-am și construit o mansardă «de la A la Z» și mi-am făcut mo­bila acasă”. Prietenii au aflat de măiestria sa în finisări interioare, așa că i-au cerut a­ju­torul. După cîteva lucrări „ca la carte” și-a găsit și primii clien­ți adevărați.

Acum, două sau trei luni pe an, lucrează în construcții. „Mai găsesc pe cineva care să vină cu mine, să-mi dea materiale la mînă, iar treaba merge. Iau mai puțin decît pre­țul pieței, ies și eu mulțumit și omu`”, îmi împărtășește ta­xi­me­tristul cu același aer filosofic.

Aer care îi dispare imediat ce zărește două domnișoare ca­re trec pe lîngă chioșcul lîngă care ne bem cafeaua. Le fluieră și apoi mă ghiontește arătînd spre una dintre ele. Aparent și femeile sînt tot un hobby pentru Cezar.

Autor:

Andrei Mihai

Secretar de redacție la Opinia studențească, student în anul al II-lea la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” , secția Teologie Didactică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top