Soarta mea din bobi si stele – Daca si parca au parasit barca

N-as mai fi pierdut trenul daca stiam ca mi-ar fi furat aia gentile, cu siguranta mi-as fi luat macar poseta la mine la plimbarea prin parc. Daca veneam cu cinci minute mai devreme, poate-i prindeam, iar daca ofiterul de la politia de vizavi n-ar fi purtat ochelari, poate ca ar fi zarit ceva. Nu mi-as fi lasat eu gentuta cu capsuni, proaspat cumparata, in masina, daca stiam ca de ea se va bucura altcineva. Nu m-as mai fi dus in ziua aia geroasa de iarna la scoala, de stiam ca viscolul ma va adaposti pe la prieteni. N-as mai fi lasat-o pe prietena mea sa scrie acel sms anonim daca stiam ca nemernicul o s-o insele peste ani. Si acum imi pare rau ca am lasat-o pe mama singura de Craciun si am plecat la Revelionul de la restaurant. Nu mi-a placut si nici n-am avut loc suficient sa dansez. Regret si ca l-am mintit pe tata ca trebuie sa ma vad cu niste prietene cind era vorba despre altcineva.

Nici la scoala n-am fost prea des, asta nu mi-o iarta colegii care ma apostrofeaza cu „nu te-am mai vazut de mult” si cu gene batute des, a apropo. Profesorii mei n-au aflat inca, dar am un talent deosebit in a atipi si atunci prezenta mea nu valoreaza mai mult de doua monede. Fratele meu ar trebui sa inteleaga ca nu l-am mai sunat de mult, cu toate ca ma gindesc la el in fiecare zi. Asa fac cu toate persoanele dragi de la care am pretentia ca ma inteleg. Mi-as fi luat, mamaie, fularul in ziua aia daca stiam ca o sa te imbolnavesti asa rau. Nu as mai fi luat cuvintul in fata clasei ca sa apar o onoare inexistenta de scoleri intr-a XI-a A, daca stiam ca va suparati asa rau, domnule diriginte. N-as mai fi venit dupa mai multi ani la vechiul liceu daca stiam ca profa de franceza nu o sa ma mai recunoasca, trebuia s-o pastrez in gind altfel.

N-as mai fi fugit dupa autobuz daca stiam ca o sa aluneci pe gheata si-o sa-ti fringi aripioara. N-as mai fi plins niciodata daca stiam ca toate astea sint scrise demult. Noi putem doar sa le corectam.

Andreea ARCHIP