Sloiuri poleite cu dragoste
De pe scena Iașului 7 martie 2016 Niciun comentariu la Sloiuri poleite cu dragoste 11Vineri seara, începînd cu ora 18.30, la Opera Națională Română din Iași, oamenii s-au adunat în casa pictorului Marcello și a poetului Rodolfo ale cărui manuscrise au prins viață în focul slab din sobă. Pentru opera lui Giacomo Puccini, „La Boheme”, publicul s-a fandosit în fel și fel de rochii, cu butoni la cămașă și pantofi scumpi și gustă în imaginația lor din nimicul care împinge personajele de pe scenă la distrugerea propriei arte. Lipsurile materiale și frigul persistă de la începutul operei pînă la sfîrșitul acesteia și reprezintă cauza înlănțuirii faptelor.
În mansarda celor doi sosesc filosoful Colline și muzicianul Schaunard, prieteni și vecini ai acestora, care aduc provizii pentru zilele negre. După ce îl gonesc pe proprietarul Benoît care venise să ceară chiria, băieții hotărăsc să continue sărbătoarea în Café Momus. Rodolfo rămîne pentru a mai scrie cîteva rînduri, însă este oprit din lucru de o bătaie în ușă. De după ea, înflorește ca un boboc de bujor Mimi, îmbrăcată în puloverul ei roșu, cerînd să își aprindă lumînarea. Dă să plece, dar se întoarce sub pretextul pierderii cheii. Buimăcită, se agită dintr-un loc în altul și se sting lumînările. Mîinile lor caută, orbite de simțul direcției, și se-ntîlnesc într-o împreunare caldă, de parcă inimile s-ar vedea pe întuneric. „De visuri și himere sufletul meu e plin”, îi cîntă Rodolfo, distrugînd răceala iernii și a inimii fetei care gustă singură în fiecare an din sărutul lui din aprilie. Privind în aceeași direcție a destinului, cei doi îndrăgostiți se înfofolesc zgribuliți în paltoane și pornesc spre Café Momus.
Slăbiciunile inimii
Cartierul Latin mustește de viață. Vînzători, cumpărători ambulanți, copii trăgîndu-și părinții de mînă, se-ngrămădesc pe străzile împodobite de sărbătoare. În fața prietenilor, Rodolfo își prezintă iubita drept muza lui. „Eu sînt poetul, iar ea e poezia”, spune acesta la brațul firavei Mimi care se ascunde sub noua beretă.
La marginea Parisului, iarna-și ninge gîndurile peste Marcello și Mimi care îi cere sfatul pictorului pentru că nu mai găsește fericire alături de Rodolfo. Fata crede că gelozia, mărul otrăvit al oricărei iubiri, a pătruns cu pasul grăbit în inima poetului, însă acesta este doar îngrijorat de starea de sănătate a fetei, care se înrăutățește din cauza condițiilor sărăcăcioase în care trăiesc. Giacomo Puccini pune în comparație legăturile dintre Rodolfo și Mimi, calzi, plini de grijă, și Marcello și Musetta care se confruntă cu necredința și frivolitatea.
Răceala vremii este combătută prin puterea de a iubi a personajelor și prin întoarcerea fidelă a celor patru băieți la bucuria de a petrece în mansardă și de a prețui puținul. Atmosfera e înghețată de vestea Musettei, care o aduce pe Mimi, foarte bolnavă, venită să-și ia rămas bun de la iubitul ei. În brațele dragostei, sub privirile plînse ale prietenilor, Mimi adoarme fericită ca-ntr-un tablou schițat în gheață.
Adaugă un comentariu