Cine-i străinul acela?
Pastila de după 14 martie 2016 Niciun comentariu la Cine-i străinul acela? 23Să tot fi trecut cîteva ore de cînd mă holbez la omul ăsta care stă dincolo și mă imită. Irișii se dilată și se deschid ca o poartă spre suflet. Privim unul spre altul și căutăm unde s-au ascuns așa departe răbufnirile astea surde, de nu le-a văzut nimeni pînă acum. Cine le-a plantat și le-a crescut așa semețe și rezistente? Cum să le scoți din rădăcini? Clipesc și scutur din cap să mai tai din crengile lungi ale irascibilității care ies către soare. Fug de privirea asta rece care mă fixează, fug de străinul din casa mea și mă pierd printre trecătorii din viață în care încerc să mă regăsesc. Un gest amabil, un zîmbet, un loc cedat în autobuz, dar nicio expresie oamenilor dragi, de parcă toată alergătura asta între stații mi-a sorbit întreaga putere.
Nu mă mai întorc singură acasă. Singuratatea scoate la iveală un om pe care nu l-am mai văzut și pe care îl țin cît de departe pot. Nu mă mai întorc fără cei care mă cunosc și care știu să-mi spună și mie cine sînt. Nemernicul din oglindă mă prinde iar și-mi stoarce sufletul, mă poartă prin amintirile cele mai dureroase și mă face inaptă de a mai zîmbi. Două brațe se strecoară în spatele meu și-mi cuprind toată răceala anilor, încălzind-o cu un singur sărut. Alt chip îl văd oglindindu-mi conștiința, iar pe el scrie fericire. Dar cine e străinul acela care tot apare în vremea singurătății mele? Căci eu n-am cum să fiu.
Adaugă un comentariu