Sub vălul pastei corectoare
Pastila de după 28 martie 2016 Niciun comentariu la Sub vălul pastei corectoare 18Nu o dată ți-ai scuturat în treacăt umărul, cînd ai avut cine știe ce decizie existențială de luat, sperînd să cadă de pe el un drăcușor și, cumva, îngerașul mic din partea cealaltă să se cloneze. Ce-i drept, cromatic te-a atras întotdeauna roșu. E și normal, nimic nu-ți face ochii să strălucească mai mult decît lacul pantofilor de-un roșu aprins sau decît dunga aia roșie care parcă despică-n două cerul la asfințit. Te-ai putea mulțumi și cu albul, dar nu de data asta. Și nici de următoarea. Sîngele e roșu, inima e roșie. Da, da, inima e roșie chiar și dacă e de pluș și-atîrnă de-o tarabă. Chiar și trandafirii sînt roșii.
Dacă te-mpiedici pe stradă e din cauza greutății care-ți atîrnă pe umărul cu pricina. De cînd nu vrea și nu vrea să plece, individul ăsta cu drept de proprietate în apropierea timpanului și conștiinței tale, a-nceput să țină și-un inventar. Are-un soi de listă, cam ca a copiilor mici pregătită pentru Moș Crăciun, care-ncepe să se rostogolească noaptea, cînd lumea nu prea ți-e dragă și chiar ai vrea s-adormi. Așteaptă el o oră fixă și, undeva după trei, începe să-ți citească ce rele-ai mai făcut. Imită o voce drăguță, seamănă cu cea a tipului dintr-un talk show american pe care l-ai urmărit acum cîțiva ani. Aproape te face să zîmbești de drag.
Numărătoarea-ncepe de la lucruri inofensive, care nici măcar nu ți-ai imagina c-ar putea primi, vreodată, numere de ordine pentru o listă neagră – că n-ai stat la coadă la automatul de cafea, că n-ai zîmbit înapoi, că n-ai împărțit și tu jumătatea aia de biscuite sau că n-ai dat-o cu totul. Ei, oamenii ăștia parcă prea exagerează. Ce treab-o fi avînd omulețul ăsta, asortat frumos, cu toate mizeriile pitite de tine-n dosul oricărei fapte demne de-amintit? N-ai nici măcar vreo pudră sau vreo vopsea albă să-i ascundă culoarea. Scotocește-te în rucsac; pasta de șters ar lovi doi iepuri dintr-o lovitură. Scoți un capac și transformi repede c-un corector omulețul roșu într-unul alb și lista lui devine, dintr-o dată, invizibilă. Nici măcar tu n-ai să știi ce-ai mai făcut de-acum. Poți să-ncepi o reconstituire.
Adaugă un comentariu