Vînătorii de iubire s-au întîlnit la Etajul 4
Fără categorie 28 martie 2016 Niciun comentariu la Vînătorii de iubire s-au întîlnit la Etajul 4 16În Hunter’s Pub, vineri seara au răsunat melodii celebre, tradiționale culese de pe meleagurile de dincolo de granițe. Trupa „Etajul 4” a cîntat cover-uri din cultura muzicală italiană, rusească, dar a amintit și de cîntece românești de la începutul anilor 2000. Deși timizi la început, oamenii din pub s-au legat în horă, baieții singuri și-au găsit partenere și au dansat pe ritmuri energice și vibrante pînă dimineață. Trupa este un corp nou format din părțile altor trupe, dar care are și elemente noi. Chitaristul Emil Chican a fost membru al trupei Spitalul de Urgență și VH2, basistul Vasile Malic s-a desprins din trupa Partizan, iar vocalistul Adi Molnar a dat viață versurilor trupei 112.
Luminile acompaniază vocea care șoptește în microfon „I love you…” și care spune cu ardoare „baby I’ll be yours tonight”. Atunci cînd cîntă, Adi Molnar scutură și lovește de mîini o tamburină care este ca o doză mică de energizant pentru melodii. Seara începe într-un ritm romantic, îmbrăcat în cuvinte de dragoste, însă niciun cuplu nu îndrăznește să-și mute pașii pe ringul de dans. Versurile melodiei „Red, red wine” nu se revarsă în inimi, ci în paharele care se înmulțesc pe mese.
În fața scenei, patru fete stau cu telefoanele în față, iar în spatele lor, doi băieți cu șepci care reflectă lumina precum globurile disco trag cu ochiul la mesaje. La fel ca la o reprezentație de teatru în care actorii schimbă măștile una după alta, așa și tinerii încearcă, pe rînd, expresii și grimase noi în timp ce privirea le alunecă de-a lugul ecranului. Atunci cînd sînt prinși, oferă în schimbul iertării zîmbete largi și se întorc la berile pe care le părăsiseră la o altă masă.
Oameni vechi, bandă nouă
Trupa „Etajul 4” sună ca un cocktail făcut din mai multe stiluri, rock, pop și funk, cu versuri celebre în mai multe limbi. După ce au umplut pub-ul de muzică live, se retrag în liniște pentru un timp ca mai apoi să revină cu ritmuri mai vii, energizante și adunate din mai multe colțuri ale lumii. Jumătatea de oră în care au lipsit, cîteva fete cu emblema „Ursus” imprimată pe tricori au început să mișune printre mese și printre oamenii care dansează.
Ne anunță că dacă avem minimum patru sticle de bere pe masă, vom primi un tricou ca al lor. Două fete singure la o masă au mai comandat un rînd de băutură în speranța că vor primi cadoul. Barmanul ochește una dintre sticlele goale de pe masă și o răpește, iar tinerele rămîn în minte cu imaginea ursului brun pe care nu o vor purta în seara aceasta pe piept.
Cover de la granița de Est
De discurile de vinil de pe pereți se lovesc cuvintele în italiană „O partigiano, portami via,/ O bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao!/ O partigiano, portami via,/Ché mi sento di morir”, pentru a se răsfrînge peste trupurile celor de la mese care încep să danseze. Vasile Malic poartă o căciulă neagră asortată cu bassul cu griful lung și traduce fiecare sunet prin gesturi zvăpăiate și zîmbete. Se așază pe un scaun și apucă de gît o mandolină pe care o gîdilă rapid cu degetele, iar buzele imită mut versurile „Kalinka Malinka”. După italiană și rusă, băieții încep să cînte în țigănească, iar cîțiva tineri se prind într-o horă mai mult ca să se spijine unul pe altul, căci berea, mai mult decît muzica, le-a înmuiat genunchii. Oamenii par uimiți de bărbatul slăbuț și cu ochelari care suflă în trompetă și o face să sune puternic, de parcă l-ar subestima din priviri. Însă el vine în fața scenei lîngă vocalist și le dovedește că îi poate ridica de pe scaune cu un ritm energic.
Trupa ne amintește că, în ciuda frigului care a trecut, primăvara își intră în drepturi, dar în suflete numai dragostea poate aduce căldură. „Poa’ să vină primăvara/ Cu alaiul ei de flori./ Poa’sa vină și-altă vară,/ Fără tine nu le văd/ Poa’ să vină cine o vrea să vină/ Dacă nu ești tu, e în zadar”. Romantismul continuă cu versuri vechi, românești, iar vocalistul mărturisește o dragoste neîmpărtășită prin versurile celor de la Direcția 5: „Dacă ai ști despre mine/ Tot ce simt pentru tine./ Dacă ai ști ce-i iubirea/ Poate ai găsi fericirea”. Nouă nu ne-a rămas decît să ne imaginăm fericirea, căutînd iubirea printre zîmbetele înmuiate în bere.
Adaugă un comentariu