Prin Cimitirul Saracilor (II)

Acolo unde traieste Valentina, in locul ala nevazut, dar gri cu siguranta, care te inconjoara daca zi de zi organizezi numai ingropaciuni, moartea nu mai e de mult altceva decit o simpla formalitate. Se ia actul de deces, se pune trupul in sicriu, se ia crucea, se merge la cimitir, se ingroapa, se spune sau nu un "Dumnezeu sa-l ierte".

Pe Valentina am gasit-o acolo unde a lasat-o destinul acum vreo 40 de ani: la "biroul" ei, improvizat in camera subtirica, de pe strada Cameliei, pe a carei firma scrie simplu: SC PRESTARI SERVICII SA. De jur imprejur, sicrie ieftine, inca goale, si cruci simple, din lemn, nescrise inca. Valentina si alti doi angajati sint cei care, daca iti dai duhul singur prin casa si te gasesc vecinii dupa liniste si miros, vin si te iau si te baga la doi metri sub pamint, in Cimitirul Saracilor. Astea sint "serviciile prestate" aici: inmormintarea necunoscutilor si a celor de care familia nici nu mai vrea sa auda.

Valentina are 61 de ani pe care nu-i arata si vorbeste aiuritor, izbucnind cind a nervi, cind a veselie, de parca mintea ei a fost tocita prea multa vreme aici, la firma asta care se ocupa numai si numai cu ingropaciunea celor saraci. Ajunsese la un moment dat sa-i fie si scirba. Apoi au murit, pe rind, vreo 16 membri din familia ei. Inclusiv sotul, tatal si sora. Apoi au mai incetat si cosmarurile. "Am avut cosmaruri ani intregi. Ii vedeam pe toti mortii astia, gasiti dupa doua-trei saptamini… Vreti sa-i vedeti si dumneavoastra?", ma intreaba femeia, cu retinere. Si scoate dintr-un cotlon un plic rapciugos, galben de la vreme, pe care scrie mare, cu pixul "Poze Morti".

Pentru fiecare persoana pe care au pozat-o cind au gasit-o moarta are o anecdota. Pe unul s-au chinuit sa-l scoata din casa, pentru ca de pe gardul curtii se dadeau la ei vreo cinci dulai vagabonzi aciuati acolo. Au reusit de-abia dupa ce un tigan de prin vecini, ceva mai afumat in ziua aceea, s-a catarat pe gard si a cazut cu tot cu javre sub el. Pe altul de abia l-a coborit de la etaj, cu funiile, in cosciug, colegul ei poreclit Cravata, pentru ca era mereu aranjat la "patru ace". Cravata… S-a dus si el acum vreun an. Soarta a facut ca omul sa nu aiba loc de veci mai cu stare si l-au ingropat tot la Straulesti II, la Cimitirul Saracilor. Printre vechii lui "clienti".

Valentinei nu-i place neaparat ce face. Sa tii registre cu oameni morti, multi fara nume, nu e chiar ceea ce si-ar fi dorit in viata. Mai degraba s-ar ocupa cu turismul. Ca fii-sa. Plecata acum prin Marea Britanie.

Andrei Udisteanu